Incursiune în logica lui Aristotel

Logica nu a purtat aceasta denumire de la inceputurile ei. Denumirea de logica, acordata acestei stiinte, se fixeaza abia in evul mediu, dar nu de la inceput, ci numai in urma unui intreg si lung proces de cristalizare terminologica. Fixarea termenului de logica s-a datorat si precizarii continutului acestei discipline. Gasim termenul de logica si in Comentariile lui Alexandru din Aphrodisias-sec. al II-lea e. n. Termenul de logica se va folosi abia in secolul al XIII-lea in tratatul lui Petrus Hispanus, Summulae Logicales, pentru grupul de capitole, astfel aceasta denumire se incetataneste definitiv, dar se va mai folosi, din ce in ce mai rar, si termenul de dialectica sau canonica sensul fiind identic cu acela de logica.

Logica studiaza ideile noastre (notiunile, judecatile, rationamentele) numai sub aspectulstructurii lor, al formei lor logice.

Ea descopera legile si regulile a caror respectare este o conditie necesara pentru atingerea adevarului in procesul obtineriicunostintelor deduse.

Logica a aparut si s-a dezvoltat in sanul filozofiei, fiind considerata ca o parte a teoriei cunoasterii.

Deoarece logica studiaza ideile omului numai din punctul de vedere al formei lor logice, ea este numita logica formala.

Formele gandirii (notiunea, judecata, rationamentul) nu sunt numai obiectul de studiu al logicii formale, ele sunt studiate numai de logica formala, care face abstractie de schimbarea, de dezvoltarea lor, adica cerceteaza formele gandirii ca forme constituite, definitiv cristalizate.

Forma logica a unei idei este structura ei, modul in care sunt legate intre ele elementele continutului ei concret.

Logica este, in viziunea lui Mircea Florian, o disciplina teoretica, rod al unei reflectii ce presupune practica stiintifica, iar adevarurile logice isi au radacinile in experienta teoretica a omului de stiinta din toate domeniile, indifarent ca este vorba de stiinte ale naturii sau de stiinte ale spiritului. Teoria si practica stiintifica presupun, la randul lor, contactul nemijlocit cu obiectele. Instanta ultima a oricarei stiinte, a gandirii in genere, o constituie obiectele, cu structurile si legile lor. Aceasta perspectiva principiala-orientarea catre obiecte-constituie teza de baza a realismului ontologic sustinut de ganditor.

Pentru Dimitrie Cantemir, logica este arta instrumentala a filozofiei, care se ocupa cu cuvintele ce semnifica lucrurile prin concepte si dupa ale carei reguli ordonate fiind instrumentele rationale, facem deosebirea dintre adevar si fals. Aparitia logicii este legata de sofistica practicata de contemporanii lui Socrate, Platon, Aristotel, tehnica a argumentarii care degenereaza treptat intr-o acrobatie verbala, care pune sub semnul indoielii existenta adevarului.

Creatorul logicii este Aristotel, despre care Emille Boutroux in, Etudes d Histoire de la Philosophie, Paris, 1897, spune : Daca este adevarat ca unii oameni se incarneaza uneori geniul unui popor si ca aceste vaste si puternice ...

Anton,Dumitru, Istoria logicii, E. D. P, Bucuresti,1975,p.331-339;

Ion, Didilescu,Petre,Botezatu,Teoria clasica si interpretarile moderne,E.D.P,Bucuresti,1976,

p.17-26,59-137,219-229;

Mircea, Adrian,Marica,Logica generala,Ed.Muntenia,Constanta,2005,p.14-110

Mircea,Florian,Logica si epistemologie,Ed.Antet,Oradea,1996,p.5

Nae,Ionescu,Curs de istorie a logicii,Ed.Humanitas,Bucuresti,1993,p.111-140,225-232;

*** Probleme de logica, Ed.R.S.R,Bucuresti,1968,p. 161-176;

***Logica,sub redactia lui D.P.Gorski,P.V.Tavanet,Ed.Stiintifica,Bucuresti,1957,p. 7-33