Incursiune în cunoaștere

Inca de la inceputul vremurilor, omul a incercat sa descopere ceea ce este el si ce sunt lucrurile care il inconjoara. Astfel, prin uimire si contemplare, se naste filosofia. Prin actul de a filosofa, care presupune uimirea si contemplatia se intampla o orientare a omului catre esenta sa. Filosofia, inteleasa astfel, este o parte constitutiva a vietii si caracterului uman.

Ceea ce rezulta in urma actului de filosofare devine o educatie a firii umane sau Paideia, asa cum a numit-o Platon. Sufletul prin filozofie este eliberat catre cunoastere, avand astfel o cale privilegiata de a accede la inteligibil. Esenta sufletului este data, depinde numai de noi cum o dezvaluim, prin filosofie catre lumina sau prin simturi catre intuneric.

Platon considera ca filosofia este o arta a rasucirii dinspre aparenta spre esenta, demonstrand aceasta in faimoasa lucrare Republica, Mitul Pesterii.

Prin simboluri: Pestera - lumea sensibila, a realitatii aparente, intunericul pesterii - ignoranta omului incult, limitat; lanturile - prejudecatile, simturile care ne limiteaza; focul - lumina cunoasterii; umbrele de pe peretele pesterii - imaginile corpurilor fizice, aparentele care genereaza opinii intamplatoare, pareri, rodul perceptiilor si al imaginatiei; corpurile purtate prin fata focului - aparentele adevarate, realitatea fizica, generaza opiniile adevarate, suisul greu spre iesirea din pestera - drumul initiatic spre cunoasterea esentiala, cunoasterea prin intelectul analitic; contemplarea lumii din afara pesterii - cunoasterea metafizica, prin intelectul pur, cunoasterea adevarata prin intelect si ratiune.

Soarele - Ideea Binelui. Perfectiunea - Sufletul se aseamana cu Ideile pentru ca este simplu, nemuritor, cunoaste lumea inteligibila printr-un proces de conversiune a carui forta o constituie erosul, iubirea are ca efect uitarea, in vederea dobandirii puritatii primare, cunoasterea Ideilor este doar o reamintire a sufletului incarcerat in corpul fizic, menirea sufletului este sa pregateasca omul pentru moarte, adica eliberarea sufletului nemurilor si intoarcerea lui in lumea ideilor. Conditia eliberarii definitive a sufletului este o viata virtuoasa, filosofia este pregatirea sufletului pentru recunoasterea imortalitatii sale.

Oameni legati, cu fata la perete, intr-o pestera intunecoasa, in spatele lor un foc, iar in spatele focului intrarea abrupta in pestera pe unde patrunde lumina solara..asa s-ar descrie scena din Mitul Pesterii. Oamenii vad reflectia lucrurilor pe peretele pesterii, iar pentru ei aceasta este de fapt realitatea. Apoi, cind sunt dezlegati si intorsi catre foc, observa ca ceea ce stiau ei nu era real, mai mult decat atat, urcusul catre lumina solara ii face sa vada de fapt adevarata realitate. Acest urcus al sufletului catre locul inteligibilului, aceasta arta a rasucirii dinspre aparenta spre esenta este filosofia, acea educatie a firii umane.

Cunoasterea adevarata,esenta se face doar indreptand sufletul catre cunoastere, catre lumina solara,incercand,nu numai prin simturi ci si prin comunicare sa dezvaluim secretele acestei lumi.Iesirea din intuneric se poate face doar atunci cand comunicam,cand impartasim si altora trairile si sentimentele,putand astfel sa facem o corelare corecta intre adevar si iluzie.

Cunoasterea prin filosofie asigura libertatea si fericirea omului. Dupa cum demonstreaza Spinoza, Dumnezeu este identic cu lumea, adica toate lucrurile sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este o fiinta necesara, atunci tot ceea ce existase supune naturii necesare a lui Dumnezeu. Necesitatea ar insemna absenta libertatii, insa pentru Spinoza necesitatea poate fi convertita in libertate printr-o intelegere adecvata a legilor necesare. In masura in care suntem constienti de constrangeri, le putem controla putem fi liberi in interior. Filosofarea sau filosofia devine astfel, calea convertirii necesitatii in libertate.

Prin aceasta intelegem clar in ce consta mantuirea noastra, adica fericirea sau libertatea, ea consta in iubirea statornica si vesnica fata de Dumnezeu sau in iubirea lui Dumnezeu fata de oameni.

Acest filosof considera ca intre Dumnezeu si natura exista un raport de identitate. La nivelul lucrurilor, Dumnezeu este in natura si se confunda cu ea, altfel spus este imanent lumii Deus sive natura. Datorita, raportului de imanenta, natura adica lucrurile create, sunt guvernate de necesitate. Omul este supus unei necesitati inexorabile..necesitatea divina. Daca prin libertate se intelege a nu fi determinat de o cauza externa, atunci omul lui Spinoza nu este liber. Daca prin libertate se intelege cunoasterea cauzei determinante si acordul dintre propria vointa si vointa divina, atunci omul spinozist, in cadrul necesitatii divine este nemarginit de liber. O cunoastere adecvata a lumii, a cauzelor care il determina, deci a planului lui Dumnezeu, confera omului libertatea.

Conform gandirii crestine, lumea este o creatie a unui singur Dumnezeu atotputernic si atoatecunoscator. Daca tot ceea ce exista poarta pecetea perfectiunii divine, este adevarat, cum se explica totusi prezenta falsitatii, a erorii in gandire si in viata? Falsitatea sau eroarea, este absenta temporala sau totala a cunoasterii.

Filosofia are un caracter multiplu, iar primul act al nasterii filosofiei este uimirea prin care se depaseste spatiul comun al utilului si nevoii, pentru cunoastere dezinteresata. Un al doilea act ar

Platon, Republica, Mitul Pesterii

I.Kant, Critica ratiunii pure