Omul traditional nu poate trai intr-o lume fara sens, natura, cosmosul si lumea ii pun la dispozitie omului imagini care trebuie introduse intr-un discurs care sa evolueze spre un sens, pentru ca toate imaginile acestea trebuie sa intre intr-o structura de tip limbaj pentru a deveni semne ale unei comunicarii. In mediile traditionale se poate vorbi, asadar, despre o trairea identitatii care este conferita de zidurile casei, de pragul portii sau de hotarul satului. Pragul, la fel ca si casa in intregime, este constituit intotdeauna pe baza unui sacrificiu acceptat: in primul rand, lemnul taiat accepta sa se sacrifice pentru a fi adus spre folosire; in al doilea rand se produce o mutare a unui element dintr-un loc in altul si extinderea sensului pe care il are in acest loc, catre celalalt. Lemnul devine insemnul simbolic al arborelui, nu pierde legatura cu acesta, ci doar are loc o mutare de semnificatie. Pragul nu se naste ca simbol ci devine simbol in momentul in care intra in relatie textuala, de transmitere a unui mesaj; doar dotarea acestuia cu sens permite descoperirea valorii sale arhetipale si realizarea legaturii cu codul sau specific de comunicare. Tot ce ne inconjoara are deja sens, imaginile sunt semnificative si semnificante in acelasi timp, pentru ca, defapt, lumea ne vorbeste prin imagini. Pragul ca imagine apare ca un loc sacru cu dubla semnificatie; el poate fi interpretat ca semn alegoric (pragul de lemn casei) sau ca semn simbolic (pragul - limita, simbol al trecerii spre devenire Fiintiala). Astfel pragul ca semn alegoric va fi o suma, ca totalitate, a sensurilor acestuia; iar pragul ca semn simbolic este acceptat prin relatia cu sensul general abstract al termenului de limita intre microunivers si macrounivers - trecere, devenire, transformare. Constiinta limitei este foarte importanta in mentalitatea traditionala; nimeni nu traieste fara a avea aceasta constiinta. Fiinta umana are mai multe limite in devenirea sa, percepute ca praguri sau ca vami pe care are datoria sa le depaseasca pentru a atinge stadiul superior, reprezentat de conditia supraumana, cea de stramos. La fel ca orice simbol, si pragul isi decodeaza sensul doar in relatie cu alte simboluri: poarta, obiectele de mobilier, casa in intregime, ca insemne ale grafiei narative ajuta la decodarea sensului pragului. Poarta e un punct de trecere care separa si leaga in acelasi timp doua stari, ea reprezintand cheia unui ciclu, datorita pragului existent in structura sa cu rol magico-religios. Depasirea, mai intai a pragului usii si mai apoi a pragului portii, este deosebit de semnificativa mai ales in contextul ritualurilor trecerii, foarte bine marcata si la nivelul ceremonialului funerar. Trecerea pragului portii, care presupune in mod obligatoriu inchiderea usii si a ferestrelor, implica si o invitatie la autocunoastere. Usa, pragul, poarta si fereastra sunt elementele care marcheaza granita dintre inauntru si afara. Ele pun casa si sub semnul initierii, intrarile si iesirile repetate in si din casa trimitand spre ideea calatoriei initiatice. Pragul, ca simbol, permite, de asemenea, deschiderea interpretarii spre mit, ritual, sarbatoare, credinte, acestea apeland in construirea sensului, dar si in decodarea acestuia. Fiecare noua etapa a vietii individului presupune contactul direct cu un prag, acesta conducand, inevitabil, la necesitatea de intoarcere simbolica la starea de punct; doar in acest fel el putand urma ,,calea" de tip linie. Orice intemeiere presupune si contactul cu o serie intreaga de limite. In riturile de trecere, depasirea momentelor de criza si trecerea intr-o noua stare este simbolizata de prag. Trecerea acestuia corespunde in cadrul ceremonialului nuptial cu trecerea propriu-zisa. Dar nu numai pragul, ci intreaga simbolistica a portii contribuie la trecere, pentru ca asa cum am mai spus, pragul ca simbol nu se poate decoda si traduce ca sens decat prin relatia sa cu alte simboluri. Acesta marcheaza, ca si pragul portii, trecerea dintr-un spatiu profan in unul sacru: interiorul casei. ,,Pragul casei joaca un rol important in riturile de trecere: la nastere, copilul se cumpara pe prag cu un pietroi pus pe o scandura-cumpana, iar piatra era apoi ingropata in fundul curtii; la casatorie-mireasa trecea pragul casei in bratele mirelui ca sa nu calce pragul, jignind astfel memoria stramosilor; sicriul mortului este oprit pentru cateva clipe pe prag, la scoaterea din casa" , cu acel dublu ritual de tragere in afara si inauntru, abia apoi fiind trecut afara in curte; de asemenea prima oprire din cele 12 trebuie facuta pe pragul portii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
