Friedrich Nietzsche

Friedrich Nietzsche s-a nascut la Rocken in 15 X. 1844. Dupa moartea tatalui, a pastorului Nietszche, familia se muta la Naumburg, unde Friedrich isi face studiile liceale pentru a le completa apoi la Schulpforta, scoala vestita pentru modul adancit in care se studiau umanitatile clasice. Nietzsche face apoi studii stralucite de filologie clasica la universitatile din Bonn si Leipzig. Ritschl, profesorul sau, incantat de stiinta elevului, il recomanda universitatii din Basel pentru o catedra. La 25 ani Nietzsche este profesor de filologie greaca la Basel, unde va profesa timp de 10 ani. Sanatatea lui subreda il sileste sa-si ceara concedii numeroase si apoi sa plece de la catedra; la 35 de ani el isi incepe viata lui de scriitor ratacitor, cautand o clima mai prielnica, iarna in Italia, la Nisa, Genua, Turin, vara in Elvetia, in Engadine, la Sils-Maria. Timpul petrecut la Basel este si timpul admiratiei lui pentru Schopenhauer si Wagner. Prin Schopenhauer el isi facuse, in universitate, initierea lui in filosofic. El ii consacra acum cateva din cele mai frumoase pagini ce s-au scris despre filosoful german in una din Consideratiile inactuale: Schopenhauer ca educator. Este si timpul prietenie lui cu Wagner (el insusi admirator al lui Schopenhauer) si cu Cosima Wagner. Wagner crea drama sa muzicala, in care Nietzche vedea o restaurare a tragediei antice. Din acelasi cerc de idei se naste si prima lucrare a lui Nietzsche: Nasterea tragediei din spiritul muzicii. Prietenia cu Wagner se rupe insa dupa primele reprezentari de la Bayreuth, care, pentru Nietzsche, au fost o deceptie, in acelasi timp se pierde si admiratia lui pentru Schopenhauer; filosofii care retin acum mai mult pe Nietzsche sunt presocraticii: Heraclit, Empedocle. Toata doctrina lui ulterioara, ideea eroica a supraomului poate sa fie considerata ca o reactie, de un optimism poate fortat, fata de pesimismul schopenhaurian.

Nietzsche nu este un filosof sistematic. Cartile lui sunt culegeri de aforisme in care gandirea sa se exprima viu, stralucitor, dupa ideile sau lecturile zilei. Pentru Nietzsche o filosofic nu este decat o confesiune indirecta a filosofului: sistemul ar deforma aceasta gandire vie. Prima culegere de aforisme, Menschliches, Allzumenschliches, gaseste putini cititori. Celelalte, care urmeaza, si mai putini. Nietzsche este si se simte un izolat. Cartile si le publica in editii restranse si pe cont propriu. La Sils-Maria unde este singur, intr-o camera mobilata a unei pensiuni mediocre, bolnav, cu dureri de cap ingrozitoare, adormind cu narcotice, fiindu-i frica sa-si piarda vederea, el gandeste si scrie la 6 000 de picioare deasupra oamenilor. Rare relatii cu cativa prieteni: Rhode, Overbeck, dr. Ree; cateva prietenii feminine: Lou Andreas Salome si batrana d-na de Meysenburg, prietena familiei Wagner; sau, o corespondenta cu putinii oameni care il apreciaza: Hip, Taine, Georg Brandes. Ca reactie fata de aceasta izolare gandirea lui si expresia acesteia ...