Friedrich Nietzsche

Se naste la Rochen (Saxonia) in 1844. El studiaza filologia clasica la universitatea din Bonn si devine el insusi profesor in 1869. Acesti ani sunt cei ai descoperirii lui Schopenhauer si ai prieteniei, foarte curand inselata, cu Wagner.

Starea sa de sanatate nu-i va mai permite sa lucreze, el ducand, din 1879, o viata de relativa solitudine si de calatorii (va face sejururi in Alpi, in Italia, pe tarmul Mediteranei), tulburat de esecul relatiei de dragoste cu Lou Andreas - Salome. El isi continua opera, in ciuda unor crize de suferinta repetate, intrerupte uneori de o mare bucurie. El sfarseste prin a se prabusi la Torino in 1889, victima a unei crize de nebunie. Luat sub ingrijiri de catre mama sa, el se va izola in unsprezece ani de mutism si inconstienta, pana la moartea sa survenita in 1900. Multa vreme, Nietzsche i-a incitat mai degraba pe scriitori decat pe filosofi. O intrebare a planat asupra lui un timp indelungat: a fost el cu adevarat filosof? Ma intreb daca sunt filosof. Are asta vreo importanta? . Chestiunea il indurera si deseori o lua in deradere. Fusese odinioara profesor universitar de filosofie, tinand prelegeri despre Platon, Aristotel, precum si despre filosofii presocratici. Faima sa de ateu militant a exclus orice sansa de a mai obtine un post similar in anii ulteriori. Cartile sale erau mult prea originale si mult prea socante pentru institutiile clasice de invatamant filosofic ca acestea sa-l recunoasca drept unul de-al lor. Ganditor de o exemplara atitudine morala, noblete a sentimentelor si subtilitate, Nietzsche a fost intr-adevar deosebit.

Ca filosof, destinul sau a fost cumplit, desi nu tocmai atipic. De indata ce a murit, in 1900, tot felul de pseudofilosofi s-au napustit sa-i devasteze creatia intelectuala si sa-i confere intelesuri nonfilosofice.

Ca scriitor, soarta lui Nietzsche a fost mai blanda. Autorii de opere literare l-au indragit si l-au pus in valoare atat cat au putut.

Revolta lui impotriva tuturor conceptiilor absolute morale, religioase si stiintifice, dorinta-i radicala de a emancipa fiinta umana din punct de vedere spiritual, i-au incitat la lectura pe unii cititori inca de la inceputul secolului (trecut). Nietzsche a ajutat generatii succesive sa se orienteze si sa descopere solutia cea mai potrivita conflictului frecvent dintre instinct si autoconservare, care curma tineretea atat de brutal si de crud: Yeats, Lawrence si Gide, Joseph Conrad, Thomas Mann, J-P Sartre si Michel Foucault. El este in mod implicit ostil oricarei forme de dogmatism politic sau de ideologie de masa. Lui i-a lipsit intotdeauna acea idealizare a naturii umane si a abilitatii ei de a progresa puse la temelia socialismului, imperialismului si pozitivismului din secolul al XIV- lea. In schimb filosoful era cat se poate de sigur: Sunt destul de cunoscute acum conceptele de Ubermeusch (supraom, fiinta superioara) de vointa, de putere, indemnul traieste periculos! toate reduse ulterior la sloganuri, se ...