Filosofii lucrurilor pamântești de Robert Heilbroner

Capitolul I

Introducere

Autorul hotareste sa faca o introducere, astfel cititorul are parte de un preaviz, a ceea ce v-a avea o ocazia sa descopere lecturand aceasta carte. Acesta lucrare are in prim plan o categorie de oameni care si-au castigat faima, in aparenta intr-un mod inexplicabil. Desi nu au infaptuit nimic concret, palpabil, activitatea lor a condus la imperii naruite, starnirea unei natiuni impotriva alteia, ba chiar a provocat razboaie. Cine sunt aceste fiinte, care cu puterea mintii lor au reusit sa manipuleze tot? Marii economisti, filozofii lucrurilor pamantesti, conform lui Heilbroner. Acesta doreste sa aduca in prim plan aceste minti stralucite, ce nu s-au bucurat de atentia si aprecierea cuvenita, prin prezentarea unei imagini de ansamblu, a ceea ce a insemnat economia de la primele schimburi, epocile marilor economisti pana la situatia economiei contemporane.

Capitolul II

Revolutia economica

Heilbroner considera ca primul mare economist este Adam Smith, insa amana prezentarea lui cu inca un capitol pentru a prezenta situatia de pana la acesta. Avem astfel ocazia de a afla cum au evoluat economia si schimburile dintre oameni. Inca de cand se naste, omul se confrunta cu o problema ce-l va urmari toata viata: nu este singur pe lume. Aceste fapt il determina sa se integreze unui grup social si sa convietuiasca. Imposibilitatea de a-si procura singur toate bunurile de care are nevoie a dus la initirea schimbului. Insa pana la nasterea unei adevarate economii de piata a fost cale lunga. Autorul prezinta transformarea, ce survine in cadrul activitatii economice de la Franta anului 1503, cand insemnarile atat de vagi il puteau duce pe un negustor la faliment. Ajungem la Franta anul 1666, unde un negustor pentru a-si folosi propria inventie avea nevoie de permisiune judecatorilor orasului si de cea a consiliului batranilor din oras. Òbservam si schimbarea mentalitatilor. De la progresul privit ca un factor de risc si malign activitatii economice, la ideea ca doar prin expeditii pentru gasirea comorilor starea unei natiuni se poate imbunatatii la cea a lui Samuel Jonhson „nimic nu se cere mai studiat de filozofi decat comertul”. Astfel s-a instalat vremea economistilor.

Capitolul III

Minunata lume a lui Adam Smith

Heilbroner il numeste pe Adam Smith unul dintre filozofii de frunte ai epocii sale. Cartea reprezentativa a activitatii acestui este „Avutia natiunilor”. In 1776, „Avutia natiunilor” a fost publicata. Ea a fost numita „vlastarul nu numai al unei mari inteligente, ci si al unei epoci intregi”. Dupa ce ai terminat de parcurs cele 900 de pagini ale operei ai o imagine vie, reala a ceea ce insemna Anglia anului 1770, cu ucenicii ei, clericii si regii, fermele agricole si comertul exterior. Cartea lui Smith nu a inregistrat un succes imediat. A trecut o perioada de 8 ani pana cand ea a fost mentionata pentru prima oara de catre Charles James Fox, un membru influent al Camerei Comunelor. Recunoasterea definitiva a obtinut-o in anul 1800. Doua mari probleme atrag atentia lui Smith in aceasta carte. Primul este mecanismul prin care se realizeaza coeziunea societatii. Astfel, el formuleaza legile pietei, descoperind astfel „mana invizibila”, care ghideaza interesele si pasiunile oamenilor spre ceea ce societatea necesita. Legile pietei formulate de Smith sunt simple. Ele spun ca un anumit gen de comportament, intr-un anumit cadru social, produce rezultate perfecte determinate si previzibile. Deasemenea, Smith formuleaza doua legi inerente ale comportamentului care antreneaza sistemul de piata pe o spirala ascendenta a productivitatii. Prima lege este cea a acumularii. Smith vedea in acumularea capitalului un mare castig pentru societate, caci prin intermediul capitalului – transformat in unelte si masini – are loc diviziunea muncii care multiplica energia productiva a omului. A doua mare lege a sistemului este cea a populatiei. In viziunea lui Adam Smith, forta de munca, asemenea oricarei alta marfa poate fi produsa in conformitate cu cererea. Daca salariile sunt mari, numarul muncitorilor va creste si viceversa. Aceasta conceptie se dovedeste a fi foarte intemeiata in conditiile contemporane lui Smith, unde nivelul de trai era foarte scazut si mortalitatea infantila foarte ridicata. Cu toate ca sistemul evolutiei a suferit ulterior ample modificari, marea imagine a pietei ramane o izbanda remarcabila. Smith a fost primul care a inteles intreaga filozofie a actiunii pietei si care a fomulat schema de ansamblu intr-un mod cuprinzator si sistematic.

Capitolul IV

Presimtirile sumbre ale pastorului Malthus si ale lui David Ricardo

Ca origine si date biografice, Robert Malthus si David Ricardo erau foarte indepartati. Malthus era fiul unui excentric membru al varfurilor clasei mijlocii din Anglia, in timp ce Ricardo era fiul unui negustor-bancher, evreu imigrant din Olanda. Asupra celor doi atarna o mare contradictie : Malthus, omul cu venituri modeste, era preocupat de faptele lumii reale, iar Ricardo, omul de afaceri, a fost un teoretician; omul de afaceri se interesa doar de „legile” invizibile, in timp ce profesorul se intreba daca aceste legi se potrivesc cu lumea pe care o avea in fata. In anul 1789, apare pe scena „Eseu asupra principiului populatiei asa cum afecteaza el viitoarea ameliorare a societatii”. Tanarul Malthus afirma in aceasta scriere ca exista o tendinta naturala ca populatia sa depaseasca totalul mijloacelor de subzistenta posibile. La inceputul secolului XIX, David Ricardo creioneaza o alta teorie economica, care sa spulbere perspectivele amelioriste descrise de Adam Smith. Ricardo considera ca scara evolutionala descrisa de Smith functiona cu efecte diferite asupra claselor sociale. Astfel unii urcau triumfal pana sus, in timp ce altii doar cateva trepte, pentru a fi apoi azvarliti inapoi la piciorul scarii. Previziunile celor doi, desi juste penru perioada in care au fost emise, nu s-au adeverit in totalitate. Malthus afirma ca „in timp ce numarul gurilor de hranit creste in progresie geometrica, terenurile cultivabile cresc in progresie aritmetica”. Cresterea populatiei a fost insa stopata, prin controlarea natalitatii si cifrele prevazute de el nu au fost niciodata atinse. In ceea ce priveste teoria lui Ricardo cum ca „apare necesitatea de a impinge si mai departe hotarul pamanturilor cultivabile”, ea a fost abolita prin dezvoltarea capitalistilor si a industriei. Pentru a concluziona asupra activitatii celor doi putem folosi afirmatia lui sir James Mackintosh „Pe Adam Smith l-am cunoscut putin, pe Ricardo bine, iar pe Malthus in intimitate. Oare nu-i lucru de lauda pentru o stiinta sa pot spune ca trei dintre cei mai mari maestri ai ei au fost cei mai destoinici trei oameni din cati am cunoscut vreodata?”