urentele pozitiviste pot fi prezentate dintr-un dublu punct de vedere. Pe de o parte sunt cele mai restrictive in ceea ce priveste filosofia dreptului; fidele conceptiilor lui Auguste Compte, ele considera a fi inutila orice activitate a spiritului ce incearca sa depaseasca observatia simpla a fenomenelor si a relatiilor dintre ele. Pe de alta parte, ele reprezinta atitudinea majoritatii juristilor in epoca contemporana.
Aceasta atitudine, care se prefigura deja la Thomas Hobbes (1588 - 1679), s-a format in cursul sec. XIX.
Pana la revolutia franceza, juristii in general, initial in elementul unei filosofii in acord intim cu credinta crestina, nu prea puneau la indoiala faptul ca dreptul pozitiv isi gaseste fundamentul intr-un drept material care putea fi degajat prin intermediul ratiunii. Desi notiunea de drept natural era inteleasa in sensuri foarte diferite, totusi degaja sentimentul ca fundamentul dreptului era cunoscut suficient juristilor.
Climatul filosofic al secolului XIX si-a pus amprenta asupra gandirii juridice in sensul pozitivismului. Dupa adoptarea Codului lui Napoleon rolul juristului se marginea la explicarea textelor normative, considerate a fi in epoca suma intelepciunii si al caror respect religios era o conditie indispensabila a securitatii la care aspira societatea franceza dupa Revolutie. Aceasta scoala, numita ,,exegetica", nu respingea dreptul natural, considerand dimpotriva, ca el este exprimat perfect de codurile in vigoare, ci doar excludea critica legii pozitive.
Pozitivismul s-a impus prin actiunea convergenta a mai multor factori:
Cel mai manifest este pozitivismul filosofic: progresul stiintific arata ca numai observarea fenomenelor ce au loc in timp si spatiu e valabila, orice alta metoda si mai ales cea a metafizicienilor este sterila.
Aplicata dreptului, aceasta viziune condamna orice cautare a unui drept natural, cei ce s-au angajat pe calea speculatiilor metafizice au ajuns sa sustina teze contradictorii.
Dimpotriva, legislatiile pozitive sunt fenomene ce au loc in timp si spatiu; ele pot fi observate si studiate.
Influenta criticismului Kantian e evidenta. Nu putem cunoaste lucrurile in ele insele, nu atingem decat fenomenele. A deduce regulile de drept prin natura omului si a lucrurilor ar presupune ca noi cunoastem aceasta natura si locul omului in univers. Dar acest lucru este imposibil. Astfel, ideile lui Kant au justificat critic pozitivismul filosofic.
In timp ce Franta era dominata de exegeza, Germania se dedica ,,Scolii istorice". Aceasta era o reactie la codificarile particulare incepute in Prusia si Austria dupa exemplul francez. Potrivit Scolii istorice, dreptul nu e opera ratiunii, asa cum a crezut in mod facil ,,Scoala dreptului natural si al gintilor" in secolele XVII, XVIII, ci e produsul spontan si mai degraba inconstient, al spiritului popular (Volksgeists). Sub influenta climatului pozitivist studiile istorice intreprinse in secolul XIX demonstreaza variatiunile si divergentele sistemelor juridice in timp si spatiu. Codificarea e contraindicata deoarece ea paralizeaza evolutia dreptului, cu atat mai mult nu se pune problema de a gasi pe cale deductiva un drept natural valabil pentru toate timpurile si in toate locurile. Singurul obiect posibil al stiintei dreptului este studiul sistemelor asa cum se prezinta ele in evolutia lor.
Scoala sociologica isi aduce concursul acestei orientari la sfarsitul secolului XIX. ,,Faptul social isi are explicatia in societate si trebuie studiat ca un lucru" prin metoda observatiei. Dreptul este in primul rand un fapt social, ca si celelalte, el trebuie studiat prin observarea vietii sociale; ori aceasta observatie, mai ales cea etnologica arata ca societatile sunt profund diferentiate. Trebuie sa studiem sistemele juridice pozitive si nu sa construim a priori un drept cu valoare universala.
La sfarsitul secolului XIX, imbatranirea codurilor in Franta, in fata consecintelor economice si sociale ale revolutiei industriale a pus sub semnul intrebarii virtutile Scolii exegetice. Noutatea problemelor ce incepusera sa apara in domeniul responsabilitatii civile, al relatiilor de cutuma, al transporturilor si asigurarilor, raritatea si insuficienta textelor legale ii obligau pe juristi sa reduca in chestiune metoda lor, marginita de mult timp, la analiza gramaticala a legilor.
Chiar si in tarile ce apartin sistemului ,,Common Law", lipsite de o c
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
