Filosofia - creație a geniului grec Parmenides

FILOSOFIA-CREATIE A GENIULUI GREC

PARMENIDES

Istoria filosofiei este istoria gandirii neamurilor europene.Filosofia se naste la greci,trece la romani,se uneste cu iudaismul purificat,iar prin crestinism trece,in evul mediu,la popoarele barbare germanice,iar noile popoare moderne continua filosofia greaca,punand-o in acelasi timp in legatura cu noua stiinta a naturii.Astfel,in filosofia europeana se deosebesc trei perioade:

1. Filosofia greaca de la sfarsitul secolului al VII-lea i.H.,pana in secolul al VI-lea d.H.,pana in anul 529 d.H,cand imparatul Justinian,inchide “Scoala din Atena”,cea din urma scoala filosofica greceasca.

2. Filosofia medievala,care este filosofia crestinismului,apoi formarea dogmelor crestine in lumea greco-romana,in lupa cu filosofia greaca,in secolele II-III d.H.,iar in secolele IX-XV d.H,care explica si organizeaza rational,in scoli,dogmele deja alcatuite.

3. Scolaristica decade in cea dintai jumatate a secolului alXV-lea,cand incepe Renasterea gandirii libere (secolele IX-XVI).Renasterea duce la formarea filosofiei moderne,care incepe cu Descartes in secolul al XVII-lea si continua si astazi.

Nasterea filosofiei grecesti pe la sfarsitul veacului al VII-lea i.H.,s-a infatisat istoricilor noi aproape ca o minune.Un numar mic de greci,a dat omenirii vechi o cultura ,a ajutat la infiriparea dogamticii crestine si a cauzat reinvierea gandirii moderne.

Cultura greaca se deosebeste essential de culturile orientale,mai vechi decat ea,fiind o cultura de sine statatoare,o cultura rationala,stiintifica,deosebita de cultura religioasa si pur tehnica a rasaritului.Se poate afirma ca stiinta s-a nascut odata cu gandirea greceasca.Filosofia greceasca si-a facut aparitia in clipa in care gandirea s-a desprins de sub autoritatea religiei,pentru ca mai apoi sa dispara in momentul in care se contopeste din nou cu religia.

PARMENIDE

Parmenide din Eleea ,nascut c.la 540 i.H,este implinitorul conceptiei eleate.Pe la 460 i.H.,Parmenide a fost la Atena,impreuna cu elevul sau Zenon.Opera sa,poema scrisa in hexametric,cuprindea doua parti:calea adevarului,calea ratiunii,care duce la existenta ,si calea parerii sau sensibilitatea,care ne da numai iluzii:”Despre filosofie zicea ca e de doua feluri:una,dupa adevar,alta,dupa parere.De aceea si spune undeva:”trebuie sa te patrunzi…Criteriul adevarului era pentru el ratiunea:despre senzatii zicea ca-s inselatoare.Chiar si spune : “nici deprindere…”.De aceea si Timon zice despre el:Taria singeratica a lui Parmenide cel cu ganduri marete care a batut cugetele de la inselaciunea inchipuirilor”.¹

Teoria existentei neschimbatoare.Intre gandirea noastra si “existenta” este o desavarsita potrivire si corespondenta,afirmatie ce va fiu reluata in vremurile noi de la Spinoza:Acelasi lucru este gandirea si existenta”.Dar de ce Existenta?Este Unicul,este Plinul,caci golul nu exista.Daca ar fi mai multe existente,ar trebui sa se “caste” golurile intre ele,insa golul este totuna cu nonexistenta,deci “existenta exista,nonexistenta nu exista”.

Avem o singura Existenta ,acesta este adevarul suprem,ea umple totul,este nedivizibila,caci diviziunea presupune golul,este neschimbatoare,pentru ca schimbarea presupune si ea nonexistenta,golul,trecerea de la un punct la altul prin ceva vid.UNUL si TOTUL(eu kai pan),suna un fragment celebru.Existenta este spatial unic,continuu si plin,insa fara nici o calitate si fara nici o schimbare(monism si panteism).”Parmenides afirma despre Tot ca ar fi Unu,vesnic,nenascut si sferic,fara sa se abata de la parerea celor multi,potrivit careia focul si pamantul sint principii a tot ce exista-pamantul materie,iar focul cauza si agent”

Teoria lui Parmenide era o lovitura mortala pentru naturalismul milezian,care admitea o calitate primordiala constanta si totusi in prefacere,in schimbare,precum si o critica a conceptiei opuse a lui Heraclit- totul se schimba.Nu ne putem inchipui un contrast mai puternic ca intre Heraclit,filosoful miscarii,si Parmenide,filosoful imobilitatii.