Prin eutanasie, care din greceste inseamna ,,moarte frumoasa" sau usoara, se subintelege ajutorul medicului in curmarea vietii bolnavului ce sufera de o boala incurabila. Pentru prima data in istoria omenirii eutanasia a fost legiferata in anul 1906 in statul Ohio, SUA. A fost practicata si in Germania hitlerista, unde erau omorati copii nou-nascuti cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili si invalizii. Mai tarziu, in unele state eutanasia a devenit ceva normal. Numai in anul 1995, in Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedati. Oricat de stricta ar fi legea eutanasiei, in privinta ,,apararii" drepturilor bolnavilor, viata, fiind un dar de la Dumnezeu, trebuie aparata si nu distrusa. Prin eutanasie se suprima viata bolnavului.
Din punct de vedere al medicinii, eutanasia poate fi pasiva sau activa. Cea pasiva se reduce la intreruperea tratamentului si decuplarea bolnavului de la aparatajul medical. Prin cea activa se subintelege stingerea usoara prin medicamente a bolnavului, adica medicul ii face bolnavului o injectie care ii produce o moarte rapida. Pentru acest motiv, eutanasia trebuie considerata o crima, deoarece astfel se curma viata unui om. De fapt, eutanasia inseamna ,,o executie" de comun acord cu un bolnav care nu mai suporta durerile. Medicul vine si il ucide in conditiile stabilite de bolnav, la ora fixata de el. Unii care militeaza pentru legiferarea eutanasiei, considera ca ea face parte din drepturile omului si transfera ,,puterea medicului in mainile bolnavului, pentru a-si decide soarta". De fapt, medicul nu-l elibereaza numai pe bolnav de suferinta, elibereaza familia si societatea de bolnavul devenit o povara inutila, daca nu cumva in spatele eutanasiei nu se ascund si interese meschine, cum ar fi mostenirea.
Potrivit celei mai sigure aprecieri medicale, oprirea sau retragerea tuburilor de hidratare si hranire poate fi considerata o optiune morala doar cand pacientul este intr-o stare de coma ireversibila, sau cand el este constient, desi se afla evident in ultimele faze ale procesului mortii si cere repetat ca hrana si lichidul sa fie oprite. Acest al doilea caz nu constituie eutanasie activa sau sinucidere. El accepta mai degraba realitatea mortii iminente si lasa ca boala sau trauma trupeasca sa-si urmeze cursul natural, acolo unde ingrijirea medicala nu mai poate reda sanatatea.
Atitudinea fata de muribund trebuie sa-si aiba temeiul in cele doua porunci: ,,Sa nu ucizi" si ,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Dar iubirea fata de aproapele nu inseamna sa-i curmi viata din mila, pentru a-l scapa de dureri, ci inseamna sa-l ajuti sa suporte durerea. Sa i se dea toate ingrijirile medicale si sa se urmareasca cu multa atentie alinarea durerilor, pentru ca acestea sa nu devina de nesuportat pana in clipa in care se preda lui Dumnezeu.
Avand un caracter anticrestin, care contravine poruncii dumnezeiesti ,,Sa nu ucizi", Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea inseamna ucidere.
"Recenta decizie a Olandei de a autoriza eutanasierea copiilor in varsta de mai putin de 12 ani constituie un nou atac violent asupra fundamentului coexistarii noastre civile", a declarat presedintele Federatiei Internationale a Asociatiilor Medicilor Catolici (intr-un comunicat din 2 septembrie. "Dorind oficial sa puna capat suferintelor intolerabile, decizia Olandei autorizeaza uciderea fiintelor umane fara consimtamantul lor", continua pr. Gian Luigi Gigli. In curand urmeaza sa se semneze un acord intre autoritatile juridice olandeze si clinica universitara din Groningen, acord ce autorizeaza "moartea dulce", chiar pentru copii, in caz ca sunt atinsi de maladii incurabile si victime ale unor mari suferinte. "Acest lucru intervine intr-o societate ca cea olandeza, unde, conform unor studii oficiale, eutanasierea adultilor este deja practicata, chiar pentru cazuri curabile precum depresia. Ea se realizeaza dupa sfatul medicului, prin proceduri ilegale dar tolerate, chiar asupra unor pacienti care nu-si dau acordul", precizeaza pr. Gigli.
Biserica afirma ca aceasta condamnare la moarte este un gest de omucidere contra unei fiinte umane, indiferent ca este "fetus, embrion, copil, adult, batran, bolnav incurabil sau in agonie". Biserica concluzioneaza: "Nimeni nu poate sa ceara acest gest de omucidere pentru el insusi sau pentru altcineva aflat sub responsabilitatea sa, si nu poate nici sa accepte aceasta explicit sau implicit". Pentru Biserica, aceasta ar fi "o violare a legii divine" si "o crima contra vietii".
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
