Etică feministă

Generalitati

Etica este a treia mare ramura a filosofiei (dupa Ontologie si Epistemologie), care are ca obiect de cercetare scopul existen?ei umane si conditiile fericirii. Prin natura problematicilor ei, etica se ocupa de sfera conduitei si a actelor umane in lumina categoriilor de Bine si Rau. Etica se ocupa de dilemele morale din toate domeniile care confrunta omul in luarea deciziilor din viata lui practica. Pentru rezolvarea dilemelor, Etica isi propune mai intai sa clarifice natura valorilor ultime cat si standardele, in functie de care trebuie judecate faptele omului ca drepte sau nedrepte.

Etica feminista

Diversitatea de tendinte manifestata la nivel doctrinar creeaza mari dificultati teologilor feministi, cand e vorba de aplicarea in pratica a principiilor. Etica feminista isi propune sa acorde ,,cuvenita importanta principiilor egalitatii si reciprocitatii si sa tina impreuna principiile autonomiei si relationalitatii."

Vom discuta aspecte ale etice feminista din perspectiva bioeticii. Aceasta, pentru ca femeile sunt implicate profund in sectoarele asistentei medicale, ale sanatatii publice si ale cercetarii tehnologice biomedicale. In aceste sectoare, teologia feminista e interesata sa intervina in situatii de urgenta, caci porneste de la experienta de viata a femeilor si evidentiaza atat semnificatiile centrale ale dezvoltarii stiintei, deci potentele cercetarii, cat si limitele conditiei umane.

Puntile de contact intre teologia feminista si bioetica sunt multiple, unele din ele fiind centrale in bioetica. De exemplu, principiile: non-agresivitatii (,,intai sa nu faci rau" - se stipuleaza in ,,Juramantul lui Hipocrate"), al binelui (,,apoi, sa faci bine bolnavului" - se continua), al adevarului si fidelitatii, al autonomiei, al reciprocitatii si al dreptatii, toate sunt fundamentale pentru sistemul teoretic al bioeticii.

Problematica specifica teologiei si eticii feministe sunt relevante pentru studiul bioetic: chestiunea avortului, a sterilizarii, a asistentei medicale la batrani, a tratamentului psihiatric la femei, a structurilor medicale privitoare la nastere, a conflictului intre rolul asistential si moral al interventiei medicale, a uzului amniocentezei pentru selectarea sexului, a modelului de raport medic-pacient etc.

Dintre toate aceste aspecte sau problematici ale bioeticii, ne vom opri, macar in treacat, spre exemplificare, asupra avortului.