"Totalitatea propozitiilor este limbajul.Totalitatea propozitiilor adevarate este intreaga stiinta a naturii." - L. WITTGENSTEIN TRACTATUS LOGICO-PHILOSOPHYCUS
Expresia ,,argumentul limbajului privat"este folosita in sens larg in lucrarea lui Wittgenstein, Cercetari Filosofice (pag 243-315). Aceasta expresie priveste conceptele de domeniu mental si manifestari comportamentale ale sale (interiorul si exteriorul), cunoastere de sine si
cunoastere a starilor mentale ale celorlalti, exteriorizari ale experientelor si descrieri ale experientelor,precum si relatiile dintre aceste concepte. Uneori expresia este folosita in mod restrans, pentru a face referire la un singur argument, in cadrul caruia Wittgenstein demonstreaza incoerenta ideii ca numele de experiente si numele de senzatii capata inteles prin asociere cu un ,,obiect" mental (de ex., cuvantul ,,durere", prin asociere cu senzatia de durere), sau printr-o definitie ostensiva mentala (privata). In cadrul acesteia se presupune ca o ,,entitate" mentala functioneaza ca exemplu (de ex., o imagine mentala depozitata in memorie este conceputa ca furnizand paradigma pentru aplicarea numelui).
Un ,,limbaj privat" nu este un cod privat, care poate fi spart de o alta persoana, si nici un limbaj vorbit doar de o singura persoana, care ar putea fi predat altora, ci mai degraba un limbaj presupus, ale carui cuvinte individuale se refera la ceea ce (in mod aparent) poate fi cunoscut doar de catre vorbitor, si anume la senzatiile sale imediate private sau, la ,,IDEI" din mintea sa.
O presupozitie este aceea ca limbajele pe care toti le vorbim sunt astfel de limbaje private, ca
fundamentele limbajului, dar si fundamentele cunoasterii constau in experienta privata. Scopul argumentelor limbajului privat construite de Wittgenstein este de a submina acest tablou, cu toate ramificarile sale complexe.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.