Dumnezeu există - crede și nu cerceta

Mi-am adus aminte de indemnul bisericii: "Crede si nu cerceta!" si mi-am dat seama ca toti cei care credem ca Dumnezeu exista nu ne-am pus intrebarea – “Exista oare cu adevarat?".

Existenta sau inexistenta unei deitati poate fi considerata una din cele mai delicate dileme, ce nu poate fi argumentata sau dezbatuta cu superficialitate. Nu exista colt populat pe globul pamantesc care sa nu fie domniat, sau influentat de o religie sau alta. In absolut toate religiile se predica despre viata dupa moarte, geneza speciei umane, fiind create de o deitate sau alta, lucruri care arata pana la urma scopul si utilitatea oricarei credinte. Oriunde nu exista o credinta, omul o creaza, asta e baza tuturor religiilor. Religia, analizata dintr-un punct de vedere logic si rigid, s-a nascut ca o consecinta involuntara a instinctului de autoconservare, mai exact din frica si nelinistea ce o provoaca gandul de o viata limitata. Acest factor, langa lipsa de explicatii a unor fenomene naturale, sau a unor intrebari simple de geneza, forteaza crearea unei credinte intr-o anumita fiinta supranaturala, care stapaneste tot ce poate cuprinde imaginatia umana.

Religia crestina poate fi disecata ca o combinatie intre cateva alte credinte, unele ritualuri sau sarbatori semanand foarte mult intre ele, cum ar fi Pastele crestin semanand foarte mult ca text legendar cu anumite elemente din vechea credinta egipteana. Acelasi elemente de moarte, martirism, sacrificiile supreme, 3 zile apoi reinviere,dar pana la urma, crearea mitica a omului de o anumita deitate, sau deitati atotputernice, pare mai usor de inghitit decat teoria darwinista, si care nu confera sub nici o forma viata dupa moarte. Toate argumentele stiintifice nu pot fi combatute de orice alt argument. Totusi toate credintele inca persista, si asta nu se datoreaza neaparat lipsei de interes in stiinta a perosoanelor de rand, cu IQ mediu care formeaza 95% din populatia globului, ci se datoreaza simplului fapt ca orice copil, este influenntat si indoctrinat de mic inspre o religie, caracteristica regiunii unde s-au nascut. De aceea, orice crestin nu poate raspunde exact la intrebarea de unde stie atat de sigur ca deitatea in care crede chiar exista. Singurele raspunsuri pe care le poate da, nu fac altceva decat sa dovedeasca credinta oarba pe care o are. Aceasta influenta se imprima atat de mult in subconstient, incat majoritate credinciosilor nu pot admite, nici macar analiza catusi de putin, orice argument ateist, oricat de bine fondat ar fi. Mitul pesterii lui Platon poate explica foarte concludent cat de ipocrita si inutila e credinta oarba. Dar cum majoritatea specimenelor umane sunt prea slabe pentru a avea incredere in propria persona este nevoie neaparat de o credinta intr-o entitate atotstiutoare, cu raspunsuri la orice intrebare. Faimosul ,,paradox al pietrei'' este e un argument ateist cu traditie . Respectiv....Poate Dumnezeu sa creeze o piatra indeajuns de grea incat nici el nu poate sa o ridice....Daca nu poate crea, atunci argumentul ramane in picioare, dar totusi e nu e omnipotent. Daca poate crea piatra, atunci argumentul continua, dar iar este ceva ce nu poate face, respectiv sa ridice piatra, deci iarasi, nu e omnipotent.

Citandu-l pe Blaise Pascal din ,,Scrisorile provinciale’’ dovedeste clar nevoia si slabicuinea umana de a crede in ceva, lipsa de o putere interioara de a crede in propriile puteri si capabilitati. Citatul respectiv spune ,,omul are nevoie si isi creaza o baza stabila, pe care sa se sprijine, sa-si inalte coloanele cat mai sus spre cer’’. Orice fiinta umana, este condusa, mai presus de orice, de cele 4 instincte animale, si de consecintele lor, consecinte care reusesc in a face marea diferenta dintre oameni si animale.

Orice religie predica frica de deitati, de puterea lor ce deobicei e reprezentata de fenomene naturale imposibil de explicat stiintific in acele timpuri, cand religiile inca erau in formare.

Argumente stiintifice dovedind inexistenta unei deitati, se pot gasi in orice ramura a stiintei. De la Biologie pana la fizica quantica. De ce nu se spune in Biblie nimic despre atomi, quarci , leptoni, tahioni, protoni sau alte particule. Daca totusi Dumnezeu ne-a creat, de ce s-a complicat in creara atator particule din care foarte putine le vedem sau ne influenteaza cu nimic? Toate religiile se invart doar in jurul speciei umane, care reprezinta un procentaj aproape infinit de munca in comparative cu restul ce incepem sa cunoastem despre univers. In concoradanta, fac referire la Nietzsche ,,Credinta inseamna a nu vrea sa stii ce e adevarul.” Orice intrebare are o infinitate de raspunsuri posibile, care la randul lor fiecare dau nastere unei inifitati de intrebari, deci singura cale de a afla ce e adevarat e de a pune totul la indoiala si a demonstra. Fenomen care nu se intalneste niciodata la credinciosii unei religii sau secte.

Genetica a demonstrat asemanarea dintre animale, a identificat un numar de gene in comun intre om si maimuta ( respectiv Rhesus Macaque), mai exact 93% din gene sunt indentice. Geologia a aratat vechimea planetei, fizica a demonstrat geneza reala si fizica quantica a aratat imensitatea Universului. Totusi, in Biblie nu se explica nimic despre univers, ci doar despre bolta cereasca luminata de corpuri ceresti. Elemente doar in campul vizual al omului creativ. Nici prezenta dinozaurilor nu este trecuta in nici un text ,,sacru’’. Singurele animale descrise sunt aceleasi animale care au trait in aceeasi era cu noi, drept dovata ca omul si-a creat singur religia, neavand nici o influenta divina.

Teoria creatiei intra in conflict cu geneza bilbica. Daca Dumnezeu ne-a creat pe noi, cine l-a creat pe Dumnezeu ? Daca in religie este descris doar bolta noastra cereasca, si nu se spune nimic despre alte milioane de galaxii, exista o ierarhie divina ? Dumnezeu are si el un Dumnezeu ? Si daca da, de ce nu ni s-a spus ca ne inchinam unui subaltern ? Ilogic.

In religia crestina, Biblia spune ca Dumnezeu e atotputernic, atotbenevolent. Totusi, atotputernic nu e pentru ca, conform fizicii, Big-bang-ul de unde a pornit tot universul a necesitat doar cateva fractiuni de secunda, pe cand lui Dumnezeu i-a trebuit 7 zile sa creeze pamantul si stelele, galaxia noastra, teoretic, din care ultima zi s-a odihnit, deci e limitat. Dumnezeu nu e nici atotbenevolent, deoarece lumea de astazi, seamana cu orice doar cu paradisul nu. Lumea a ajuns cum a a juns datorita faptului ca Eva a muscat din marul interzis, ispitita de sarpe, dupa care noi am luat cunostinta de noi insine. Deci daca un alegeam raul, alegeam inconstiinta, ceea ce nu ne prea departa de animale. Tot in aceasta legenda exista inca un conflict major. Din moment ce Dumnezeu ne-a creat, e clar ca daca nu vroia sa avem cunostere de sine, nu ne facea capabili sa nu ascultam si sa muscam din marul interzis.