Credințele religioase

Credintele religioase ale Epocii arhaice au continuat sa patrunda, mai mult si mai adanc, in viata grecilor. Epoca obscura organizase dupa modelul societatii umane panteonul de divinitati homerice, in care admisese si intrarea altor zei, straini, echilibrase raportul intre numarul divinitatilor masculine si celor feminine, si pusese bazele cultului orasului-stat, ale polis-ului. incat, se poate spune ca spre sfarsitul Epocii arhaice religia grecilor va ajunge sa capete contururi definitive.

Este o religie - in linii generale - optimista. O religie prin care omul cauta sa obtina protectia zeilor in timpul vietii, mai mult decat dupa moarte. O religie care, acceptand in panteonul ei si divinitati straine, nu manifesta exclusivismul si intoleranta pe care o vor manifesta iudaismul, crestinismul sau islamismul. Religia greaca este superioara celorlalte religii si prin extraordinara bogatie de mituri pe care le-a creat in jurul zeilor sai, si prin implicatiile filosofice sau prin forma poetica a acestor mituri; cat si prin faptul ca mitologia greaca a fecundat atat creatia literara cat si domeniile artei, si chiar o mare parte din gandirea filosofica greaca.

In secolul al VIIlea i. e. n. in lumea greaca se delimiteaza clar doua niveluri de gandire religioasa, doua religii in mod substantial diverse (si, sub anumite aspecte, chiar incompatibile una cu alta) -religia orasului-stat oficiala, si religia populara.

Prima, isi avea constituit panteonul inca din epoca alcatuirii poemelor homerice, in care zeii apareau ca niste nobili divinizati, -si ca atare, era firesc ca sa intereseze in special clasa conducatoare aristocratica. Principalii zei erau in numar de 12 organizati intr-o familie; tatal - Zeus, cu sotia sa Hera (care, dupa Hesiod, ii era sora), cu fratele sau Poseidon si cu surorile lui Hestia si Demeter; urmau cei sapte fii ai sai - printre numerosi alti fii si fiice - nascuti (cu exceptia ultimilor doi) adulterin in afara caminului conjugal: trei fete (Athena, Artemis si Afrodita) si patru fii - Apollo, Hermes, Ares si Hefaistos (cf. P. Grimal). Atributele fiecaruia erau variate, contradictorii unele, altele comune mai multora; confuzie explicabila prin contaminarile sau fuzionarile cu divinitati din alte zone geografice, uneori indepartate (Creta, Egipt, Asia Mica). - in linii principale, profilul si atributele acestor zei principali erau urmatoarele: Zeus - singura divinitate greaca probabil, comuna si altor popoare indo-europene, - fiul titanului Cronos pe care 1-a detronat; s-a casatorit cu sora sa Hera. La origine era zeul cerului care trimitea ploile si furtunile; mai tarziu a devenit capetenia zeilor prezidand ordinea morala, protector al familiei, al strainilor si al justitiei. - Hera (care a preluat atributele zeitei cretane a vegetatiei si tuturor vietuitoarelor) era o divinitate locala din Argos; fire razbunatoare, inraita de aventurile galante ale sotului ei, a ajuns pana la urma protectoarea casatoriei si a fidelitatii ...