Conflicte internaționale și integrarea europeană

O expunere succinta a perspectivelor conflictelor internationale poate fi tratata din mai multe directii distincte, majoritatea izvorate din divergentele culturale si ideologice, precum si din contextul istoric al confruntarilor precedente ale polilor de influenta politco-miltiari globali, SUA si Rusia.

Se poate preconiza faptul ca teritoriale si de extindere ale influentei politice vor continua in linia ultimilor ani, in speta Rusia va incerca dintr-o pozitie de inferioritate in care s-a cufundat dupa caderea imperiului sovietic pecetluita prin acordul de la Malta din decembrie 1989 [1] sa combata extinderea NATO si a doctrinei occidentale in Europa de Est. Conflictul din Ucraina, a carei societate este diviziata practic civil de cei doi poli de influenta UE si Federatia Rusa, este de asteptat sa continue. Acordurie internationale de solutionare ca cel de la Minsk reprezentand doar solutii de compromis si ca urmare, asa cum s-a dovedit, foarte instabile. Se poate argumenta ca aceasta situatie va persista cat timp astfel de acorduri se axeaza preponderent pe negocieri globale de politica geo-strategica, si nu de rezolvare efectiva a disensiunilor complexe ale societatii ucrainiene. Cum ar putea fi altfel percepute in conditiile in care discutiile exclud statele nationale din regiune, Bielorusia, Polonia, Romania sau chiar Republica Moldova. Negocierile s-au purtat si se poarta in continuare intre Germania si Franta sustinand guvernul ucrainean slab si Rusia sustinand rebelii din Donetk. Acest model de desfasurare al politicilor globale, de excluziune pe criterii economico-militare pare sa nu se fi schimbat in ultimele doua secole si ca urmare este greu de crezut ca reactiile generate de frustrarile inerente ale popoarelor care sunt dominate vor inceta sa apara. Romania, spre exemplu, este direct intesata de pastrarea influentei Ucrainiene (NATO si UE) asupra regiunii Odessa in mod special, caci procesul castigat la Curtea de Arbitraj de la Haga impotriva Ucrainei i-a conferit dreptul de a exploata o zona marina foarte valoroasa din punct de vedere al resurselor energetice. O situatie de genul celei din estul Ucrainei in Odessa (o republica autonoma sub controlul Rusiei) ar pune in periclita legitimitatea deciziei Curtii Internationale. Un alt exemplu in acest sens este situatia din Polonia, unde in ultimii ani sentimentele anti-europene si anti NATO au crescut foarte mult. Partidele nationaliste emergente care castiga teren pe noul trend anti-imigratie si eurosceptic pun tot mai mult sub semnul intrebarii si aceste aliante. Poate din astfel de motive, dar si ca o incordare de muschi in fata Rusiei si a sustinatorilor sai politici din interiorul UE, alianta nord atlantica nu a ezitat inca de la inceperea razboiului civil din Ucraina in a lua masuri pentru a contracara si a reasigura statele din frontul estic al UE de determinarea sa in a-si pastra pozitiile. Se pare ca cel putin pentru o vreme punctul culminant al acestor actiuni coincide cu detasarea recenta, in decembrie 2016, a unei armate americane impresionante (4200 de soldati, 250 de tancuri, 1700 de vehicule [2]) in tari din blocul estic european. O asemenea mutare nu poate fi perceputa de catre partea rusa decat ca o amenintare si asa cum liderul de la Kremlin V. Putin a afirmat, si asa cum era de asteptat, Rusia va reactiona corespunzator.

Un alt front nou de conflict mai putin mediatizat, dar pentru care exista dispute si este de asteptat ca acestea sa continue, este cel pentru stabilirea zonelor de control ale Polului Nord. Schimbarile climatice din ultimele decade au facut ca zone marine cu potential de recoltare gazeifera si petrolifera care inainte erau inaccesibile datorita calotei glaciare, sa se contureze ca oportunitati de exploatare [3]. In aceasta disputa teritoriala sunt implicate din nou aceleasi parti, Canada si Danemarca (membre NATO) pe de-o parte si Rusia. Astfel de conflicte pot afecta pe termen lung aspectul geo-politic al Lumii, caci in aceasta situatie particulara zona in cauza are o suprafata de 1.2 mil kmp (egala cu a Frantei, Germaniei si Poloniei la un loc).

In context global, nu trebuie neglijate recentele disensiuni in sud-estul Asiei care au ca factor disputa asupra zonelor economice ale Marii Chinei de sud [4]. In acest conflict sunt implicate statele mici riverane (continentale si insulare) si China, care se foloseste de forta sa politica si militara pentru a trasa in mod favorabil zonele de exploatare. Este demna mentionat actiunea Chinei de a crea practic o insula artificiala in mare pentru a-si plasa efectivele militare. Acest conflict este cu atat mai important la nivel global, cu cat intre partile implicate se afla si Taiwan, al carui partener istoric de incredere si aliat sunt SUA. Cu siguranta ca SUA nu vor ezita in a juca aceasta carte alaturi de Taiwan, in principal, pentru extinderea influentei sale si in alte state din zona care prin acest conflict sunt sufocate de China.