LUMEA" IN FILOSOFIE 1 ARTICOLE SI STUDII DANA JALOBEANU: LUMI IMAGINALE INTRE RENASTERE SI REFORMA. POSIBILE CONTRIBUTII LA O ISTORIE A CENZURII 4 STEFAN MINICA: PROBLEMA ,,INCEPUTULUI LUMII" SI COSMOLOGIA CUANTICA 14 MARIUS CLETIU: PARADIGMA FORTELOR FUNDAMENTALE IN COSMOLOGIE 19 PIERRE GISEL: SENS SI CUNOASTERE A LUMII. Ce fel de discurs teologic se poate tine asupra creatiei? (trad. de D. Paun) 25 ANAMARIA PASCAL: CRUCEA - CENTRU SACRU AL LUMII CREATE 33 IOAN-LUCIAN MUNTEAN: DUMNEZEU SI LUMEA - PROCESE COMPLEMENTARE? ASPECTE ALE ONTO-TEOLOGIEI LUI A. N. WHITEHEAD 39 BRINDUSA PALADE: LUMI FICTIONALE. ,,LOCUL" DISCURSULUI UTOPIC 47 BOGDAN MINCA: SFARSITUL LOGICII FUNDAMENTULUI. CATEVA CONSIDERATII DESPRE ,,LUME", ,,TEMEI" SI EREIGNIS LA M. HEIDEGGER 53 DUMITRU HATU: ANALOGIILE EXPERIENTEI KANTIENE SI LUMEA FIZICA 59 RICHARD RUS: MIZERIA LUMII A TREIA A LUI POPPER 67 TRADUCERI RUDOLF CARNAP: CONSTRUCTIA LOGICA A LUMII (trad. de R. RUS) 76 ROBERT C. STALNAKER: LUMILE POSIBILE (trad. de I.-L. MUNTEAN) 84 AYN RAND: NOTE DESPRE ELIMINAREA COSMOLOGIEI (trad. de AL. LEIBOVICI) 92 ESEURI GHEORGHITA GEANA: ,,CERUL INSTELAT DEASUPRA MEA " 94 LAURIAN KERTESZ: DESPRE ASCUNDERE 98 PAIDEIA ELLA MUNTEAN: LA PORTILE FILOSOFIEI 103 EVENIMENT SIMPOZIOANE, COLOCVII, PUBLICATII DIN ROMANIA (I.-L. MUNTEAN) 108 RECENZII G. E. MOORE: PRINCIPIA ETHICA (D. BARBULESCU) 116 M. FOUCAULT: A SUPRAVEGHEA SI A PEDEPSI (B. PALADE) 123 I. PRIGOGINE, I. STENGERS: INTRE ETERNITATE SI TIMP (I.-L. MUNTEAN) 126 A. O. LOVEJOY: MARELE LANT AL FIINTEI (B. PALADE, I.-L. MUNTEAN) 129 Al. KOYRE: DE LA LUMEA INCHISA LA UNIVERSUL INFINIT (D. JALOBEANU). 135 K. R. POPPER: CUNOASTEREA SI PROBLEMA RAPORTULUI CORP-MINTE (R. RUS) 137 E. M. CIORAN: ISTORIE SI UTOPIE (B. PALADE) 138 J. M. VELASCO: INTRODUCERE IN FENOMENOLOGIA RELIGIEI (A. PASCAL) 141 INFORMATII DESPRE AUTORI 144
Renasterea, asa cum arata Jean Delumeau1, este un fenomen destul de complex ca sa permita diversificarea ametitoare a grilei interpretative. Fenomene si personalitati contradictorii, curente incipient rationaliste alaturi de o spectaculoasa inflorire a ,,stiintelor oculte" pe de-o parte si a misticii pe de alta, dezvoltarea personalitatii individuale si manevre politice moderne, alaturi de o intensa miscare de represiune si cenzura: toate acestea isi afla locul intr-una din cele mai fertile epoci ale istoriei Occidentului. Mare parte a acestora existau inca din veacurile precedente: scolastica fusese in esenta ei rationala, Evul Mediu Tarziu propusese o cultura universala si primul ,,model european", un sistem de instructie universitar si liberal.2 Pe de alta parte, tot Evul Mediu fusese martorul redescoperirii, in secolul al XII-lea, o data cu traducerile arabe din Aristotel, a filosofiei arabe si a manualelor ,,traditionale" ale magiei. Sfarsitul Evului Mediu a cunoscut o proliferare a tratatelor de alchimie, pe care Renasterea n-a facut decat sa o dezvolte. Idealul umanistului care vorbeste latina, greaca si ebraica se consolidase o data cu generatia lui Petrarca, care-l citise deja pe Platon, difuzat in Occident prin Bizant. In toate aceste domenii, Renasterea n-a facut decat sa adauge, sa dezvolte, poate spectaculos, dar in mod sigur nu de o maniera discontinua. Cunoasterea Antichitatii, si chiar resurectia vechilor zei ai grecilor si romanilor, intr-o forma ,,metaforica si mitologizanta" este si ea un fenomen care tine mai curand de Evul Mediu tarziu, a carui solida formatie clasica nu poate fi contestata.3 E drept, toata aceasta mitologie este transformata la nivelul imaginarului colectiv, in mod destul de diferit. Asa cum arata Alain Besancon, zeii isi pierdusera in Evul Mediu forma lor clasica: ,,Hercule era imbracat in pantaloni 1 Jean Delumeau, Civiliza?ia Rena?terii, Editura Meridiane, Bucure?ti, 1995, ?i Frica in Occident, Editura Meridiane, Bucure?ti, 1986. 2 Despre na?terea liberalismului in secolul al XIII-lea, vezi de exemplu ideile lui Jacques Garello, ,, De la economia politica la economia etica" , de exemplu in Economie et communication, Aix, 1996. 3 Vezi, de ex. Alain Besancon, Imaginea interzisa, Humanitas, 1996, p. 182-185. ,, Incepand din secolul al XII-lea, exegeza alegorica a mitologiei se generalizeaza. John de Salisbury mediteaza asupra religiei pagane" , nu din respect pentru falsele divinita?i, ci pentru ca ele ascund inva?aturi secrete, inaccesibile oamenilor de rand. ,,Metamorfozele lui Ovidiu devin marea comoara de adevaruri sfinte. In Purgatoriul, Dante ii trateaza cu respect pe zei, ?i pare sa accepte realitatea lor istorica. Ei sunt repartiza?i in superi, care il anun?a intr-o forma voalata pe adevaratul Dumnezeu ?i inferi, cum ar fi Charon, Pluton, Minos, care lucreaza cu cei mai rai demoni." (p. 183). Si totusi ceva se schimbase; Durer pune blana de tigru la loc pe umerii lui Hercule, David al lui Michelangelo aduce mai mult cu un tanar grec decat cu personajul biblic pe care-l incarneaza. Insa, desi descoperirile arheologice impresionasera epoca, nu arta romana era cea luata drept model. Statuile la care artistii Renasterii aveau acces erau putine (fapt semnificativ, distinctia intre arta antica si cea elenistica nu exista), picturile aproape inexistente. Pompeiul urma sa fie descoperit abia in secolul al XVIII-lea. Ceea ce este comun artei Renasterii si Antichitatii, asa cum era ea inteleasa in secolele XV-XVI, sunt temele. Renasterea transpune vizual povestirile mitologice ale lui Vergiliu, personajele Metamorfozelor lui Ovidiu, simbolistica mitologica preluata de la Homer, chiar teme din Platon.2 Insa toate temele asa-zis pagane ale Renasterii sunt, in fapt, reinterpretate, ,,revalorificate" in sensul in care intreaga lume antica este recuperata: ca o prefigurare, mistica, a crestinismului, ca o manifestare, inca cifrata, dar prin aceasta nu mai putin manifesta, a gratiei, a revelatiei.3 Renasterea opereaza deci o schimbare de limbaj: cultura ei este preponderent vizuala, asa cum vom vedea, de altfel in continuare. Si, in acest ,,limbaj al imaginilor", ea transpune o cultura antica a carei noua manifestare nu trebuie sa ne insele; Renasterea nu redevine pagana, ci regandeste crestinismul in limbaje imaginale partial mostenite, partial imaginate in efortul de a traduce, interpreta si reinvia, sau, poate, inventa, o traditie culturala. 2. 2. Criza Bisericii: intre ,,imperiul universal" si utopiile nationale Poate inainte de a fi un inceput, Renasterea marcheaza sfarsitul unui vis: acela al unitatii, sau unificarii crestinatatii. Un nou paradox: modelul umanist, propus de Erasmus apartine prin aspectul lui universalist mai degraba unui Ev Mediu scolastic. E drept ca, asa cum a aratat Jacques Le Goff, umanistul Renasterii se deosebeste de intelectualul Evului Mediu in primul rand prin faptul ca nu mai e profesor. Homo universalis iese dintre zidurile Universitatilor, care, si ele, isi restrang aria de functionare la teritoriile nationale. Mai mult, creste rolul laicilor: in politica, diplomatie, chiar in treburile bisericii. Si, in decursul a doua secole - al XIV-lea si al XV-lea -, ceea ce se raspandeste, in mai toate ,,mediile" culturale ,,este ideea unei crize a bisericii, pe care succesive incercari de reforma reusesc s-o impuna ca paradigma a epocii".4 Unul din rezultate a fost daramarea mitului ,,imperiului crestin", exprimare a dezideratului existentei unei forme de organizare care sa exprime unitatea actuala a Bisericii si a turmei pastorite de ea. In schimb, secolele XV-XVI propun un nou tip de lumi imaginale: utopiile. Tarile lui ,,nicaieri", sau ale lui ,,ne-unde", sunt, in primul rand, multiple. Ele propun cel mult modele alternative, mai probabil un fel de zoologie sau sociologie
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
