Bioestetică

Bioestetica (sau fiziognomia) este o teorie nestiintifica ce presupune existenta unei legaturi intre trasaturile morale ale unei fiinte si estetica din infatisarea ei exterioara.

Sint lucruri care, din cauza ca le avem mereu in fata ochilor si ne-am obisnuit cu ele, ni se par firesti si nu le mai acordam nici o atentie, desi daca am privi cu mai mult discernamint, ne-am da seama ca ele ne ajuta sa intelegem mai bine creatia lui Dumnezeu si sensul vietii, pe care filozofii si filfizonii l-au cautat atita vreme. In cursul evolutiei vietii au aparut patru fiziognomii, patru legaturi intre caracteristicile psihologice ale unui animal si estetica din infatisarea lui exterioara.

Bioestetica se refera numai la parametri a caror variatie se deruleaza lent in timp si care modifica definiv proportiile intre volumele corpului contractarea sau relaxarea temporara a muschilor, faptul ca fiecare stare afectiva (bucurie, indignare, mirare etc.) are o expresie faciala proprie nu este considerat bioestetica. 1o Cea mai veche, cea mai primitiva si cel mai usor de observat este bioestetica sexelor. Pe linga ca cele doua sexe ale unei specii - masculul si femela - au instincte fundamental diferite, ele se prezinta diferit si ca infatisare. De obicei, seamana intre ele suficient de mult pentru a fi identificate ca specie, grupa sau rasa, dar exista si cazuri (rare) in care aceasta bioestetica e dusa la extrem, devenind de-a dreptul scandaloasa: la unele animale primitive masculul si femela arata atit de diferit unul de celalalt, incit cu greu am banui ca fac parte din aceeasi specie - femela nu numai ca are alta forma si culoare, dar este si de zece ori mai mare ca masculul.

2o O alta fiziognomie, mai evoluata, este fiziognomia inocentei. Daca la organismele primitive puii nu sint decit niste adulti in miniatura, capabili sa ucida inca din momentul cind ies din ou, in schimb, la organismele evoluate (in principal la pasari si mamifere) puii au o fire blajina si pasnica. Prietenosi si inofensivi, depind intru totul de parinti sa le procure hrana si sa-i fereasca de pericole. Aceasta virsta a inocentei este insotita si de un aspect fizic dragalas, o conformatie a corpului in care, la unele specii capul, la altele membrele, sint disproportionat de mari in raport cu corpul, si o geometrie a capului in care cutia craniana, globii oculari si urechile sint mari, pe cind nasul, pometii, maxilarul si mandibula caraghios de mici. Pe masura ce animalul se maturizeaza si abandoneaza firea inocenta si naiva, aspectul dragalas si neajutorat dispare si el (cu exceptia ursilor panda si a altor citiva, care nu stim de ce pastreaza infatisarea simpatica si inofensiva si la maturitate). Ceea ce este esential in aceasta bioestetica este ca un volum mare aduce implicit o masa mare, deci o povara, incit bietul animal se chinuie sa sustina un cap enorm si greu pe un git subtire si firav sau sa ridice niste picioare masive si grele cu o musculatura slaba si ...