Aristotel

Aristotel este cel dintai mare ganditor al lumii care s-a preocupat cu egal interes de toate domeniile cunoasterii umane; este primul om de stiinta care sistematizeaza toate cunostintele acumulate pana la vremea sa, aducand contributii originale in politica, economie, stabilind reperele fundamentale in teoria valorilor.Aristotel foloseste cuvantul ,,economie" pentru a se referi la administrarea casei si caminului. Pentru a se referi la problemele pe care noi le consideram economice,Aristotel folosea cuvantul grec ,,crematistica".

Aristotel s-a nascut in 385 i.Hr. la Stagira, oras grecesc situat pe partea estetica a peninsulei Chalcidica din Tracia, in nordul Marii Egee.

Tatal sau, Nicomah, era medical si prietenul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatal viitorului rege Filip si bunic a lui Alexandru Macedon.

In 367 i.Hr. Aristotel pleaca la Atena si devine discipolul lui Platon, a carui Academie o va frecventa vreme de 20 ani. Aici participa active la viata comunitatii filosofice din jurul lui Platon. Probabil se practicau dezbateri de etica, politica, psihologie, metafizica, epistemologie si logica. Se stie de asemena ca Platon incuraja studiul matematicii si astronomiei precum si a altor stiinte naturale.

In anul 347 Platon moare desemnandu-l pe Speusip ca succesor la conducerea Academiei. Aristotel pleaca, impreuna cu prietenul si colegul sau Xenocrates, spre Atarneus, pe coasta Asiei Mici. Motivele plecarii nu sunt cunoscute, dar s-au emis ipoteze privitoare la cauze politice. Aristotel avea legaturi cu familia regale macedoneana. Or, in anul 347, orasul Olynthus cade sub asediul macedonenilor, in timp ce la Atena partida anti-macedoneana, condusa de oratorul Demostene era in ascensiune. Tiranul orasului Atarneus, Hermias, avea legaturi cu Academia si se pare ca in Atarneus chiar exista o mica comunitate platoniciana. Hermias i-a intampinat pe Aristotel si pe prietenul sau oferindu-le ca resedinta orasul Assos. Aristotel urma sa se casatoreasca cu Pythias, nepoata lui Hermias.

In perioada 347-342 Aristotel se afla la Assos. Ulterior se va afla la Mitilene, in insula Lesbos. Aici il va intalni pe Theophrastos, care avea sa devina cel mai important discipol al sau. Tot in aceasta perioada se presupune ca Aristotel s-a ocupat cu cercetari de biologie.

Opera lui Aristotel. Descriere.

Relatarile spun ca textele lasate de Aristotel au fost pastrate de catre elevul si succesorul sau Teofrast, care le-a transmis lui Neleus, propriul sau elev. Urmasii acestuia, din dorinta de a le proteja de furt, le-au ascuns intr-o pivnita. Aici, ele s-au distrus in timp. Au fost descoperite in timpul anului 100 i.Hr. de catre un colectionar pe nume Apellicon.

Dupa cucerirea Atenei de catre Sylla, in 86 i.Hr., cartile au fost transportate la Roma si editate de catre Andronicos din Rhodos (circa 40 i.Hr.), studiul aristotelismului cunoscand un reviriment.

Aceasta colectie constituie sursa tuturor veniturilor pe care le va cunoaste cultura europeana pana astazi. Specificul pierselor aristotelice pastrate este ca ele nu reprezinta versiuni definitive, ci texte in lucru, probabil manuscrie asupra carora Aristotel intervenea cu modicari, in urma discutiilor cu elevii sai. Un bun exemplu in acest sens sunt lucrarile de etica: Etica Nicomahica, Etica Eudemica respectiv Magna Moralia sunt trei tratate care pot fi considerate la fel de bine versiuni ale unei singure - proiectate- carti.

Vasta opera a lui Aristotel a fost scindata dupa mai multe criterii. Cel mai vechi se bazeaza pe marturia lui Plutarh, care a transmis un schimb de scrisori intre Aristotel si Alexandru Macedon, scrisori din care reiese faptul ca opera lui Aristotel era scindata in doua parti: texte interne-destinate elevilor si membrilor scolii (esoterice), respectiv texte destinate publicului (exoterice). Cicero, de asemenea, mentioneaza aceste doua tipuri de texte, spunand ca cele exoterice erau redactate definitiv, in timp ce textele esoterice au fost lasate in stadiul de notite.

1. Lucrari exoterice (publice)

Sunt lucrarile de tinerete, scrise in spiritul platonician, sub forma de dialoguri.

Toate s-au pierdut, cu exceptia unor fragmente reconstituite pe baza citarilor ulterioare. Autorii greci si romani de mai tarziu l-au mentionat si citat destul de des, astfel incat exista informatii suficiente pentur reconstituirea continutului si stilului lor.

Se pare ca stilul acestor opere era comparabil cu cel al dialogurilor platoniciene deoarece Cicero isi exprima admiratia si considera ca numai Platon poate rivaliza cu Aristotel pentru titlul de princeps philosophorum.

Din aceasta categorie s-au pastrat numai cateva titluti: ,,Sofistul", ,,Banchetul", ,,Despre retorica", ,,Despre justitie", ,,Despre poeti", ,,Despre sanatate", ,,Despre educatie", ,,Despre placere". Se poate observa cu usurinta ca majoritate sunt titluri identice cu cele ale unor dialoguri platoniciene si se presupune ca Aristotel a procedat astfel pentru a contribui la dezvoltarea doctrinei lui Platon in legatura cu temele respective, tot asa cum la randul lui, facuse insusi Platon fata de maestrul sau, Socrate.

1. Dumitru Isac, ,,Aristotel", Ed. Tineretului, Bucuresti, 1959

2. Gheorghe Vladutescu, ,,Aristotelismul ca filosofie", Ed. Paideia, Bucuresti, 2002

3. Raul Teodorescu, ,,Aristotel ca teoretician estetic", Ed. Tiparul Universitar., Bucuresti

4. Constantin Noica, ,,Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel", in ,,Probleme de logica", vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti

5. Mircea Oprisan, ,,Gandirea economica din Grecia Antica - Xenofon - Platon - Aristotel, Ed. Academiei, Bucuresti