Apărarea lui Socrate

Socrate, fiul sculptorului Sophroniskos si al Phaineratei, moasa ateniana, a fost primul filosof din lume, spune Diogene Laertis [VIII], care a inceput sa vorbeasca deschis despre modul de viata al oamenilor si este primul filosof condamanat la moarte prin judecata. Nu-i placea sa calatoreasca, continua istoricul, ci ratacea toata ziua prin Atena cautind sa discute cu cineva, dar nu pentru al convinge sau pentru a-i dovedi ceva, ci pentru a ajunge prin discutie la adevar, pentru a-i arata omului adevarurile cu care a fost "insarcinat" si a-i ajuta sa le nasca (de unde si numele metodei de cercetare a lui Socrate, maeutica, de la verbul a mosi).

Faptul ca Socrate nu ne spune deschis ca s-a interesat pe la 432 BC de nemurire, ca a practicat meditatia la Potidea, ca s-a inchinat rasaritului de Soarte, ca a mers pe gheata cu picoarele desculte, ca a infruntat cu vitegie moartea in razboi, ca cerea deschiderea sufletului pentru lecuire, ca a fost invinuit de cinstirea unui Zeu strain Athenei, ca a corupt tineretul pentru o altfel de viata comunitara, bazata mai ales pe principiile atotputernice ale iubirii (in care, cum se vede din motto el era cel mai mare specialsr al lumii!) demonstreaza ca Socrate era un "medic al lui Zalmoxis" Anume in acest caz polisul avea toate motivele sa voteze ce a votat, fiindca "coruperea" in zalmoxism a tinerilor din Atena de o autoritate atit de mare ca Socrate, inseamna realizarea unei revolutii spirituale, crearea unei noi Athene, asemenatoare, poate, cu misteriosul regat daco-getic al lui Zalmoxis, unde acesta era la 432 BC "rege si zeu". Si cine stie, poate chiar acel misterios rege care era si zeu (sa nu uitam ca la 432 trecuse abea vre-o 60 de ani de la presupusa moarte a lui Pytagoras, cu Zalmoxis pe undeva prin preajma) avuse mai multe pricini sa incerce anume prin Socrates sa schimbe ordinea sociala din Athena, care se indrepta in acele timpuri cu pasi uriasi spre sfirsitul epocii sale de aur?

Mai mult: analiza atenta a dialogurilor socratice (adica timpurii) ale lui Platon arata ca Socrate si-a construit discursurile sale morale mai ales in baza tezelor aflate de la medicul lui Zalmoxis: relatia divinului cu omul si a omului cu divinul, participarea divinului la devenirea omului, rostul omului in structura divinului, iscarea paradoxala a ?????????-i in suflet, curatenia sufletului, drumul spre intelepciune si spre iubire, cale spre sanatate fizica si spirituala, deosebirea binelui de rau, binefacerea, rugaciunea, pietatea, virtutea, dreptatea, descintecele de tip ??????, adica cuvintele sigure, bune sau rostirile frumoase si, in fine, drumul spre nemurire. Iata ce constituie baza majoritatii rationamentelor lui Socrate din dialogurile de tinerete ale lui Platon. Fara sa negam importanta colosola a mediului cultural athenian la formarea si devenirea lui Socrate trebuie acum sa recunoastem ca aceasta devenire a fost orientata spre punctele chee ale filosofiei lui anume la Potidea si tocmai de acel misterios "medic al lui Zalmoxis", caruia, probabil, Socrate i-a si infatisat sufletul pentru intra in "contact neformal" cu divinitatea, cu Zeul care era mereu impreuna cu el si pentru credinta in care a fost condamnat la moarte.

Ca sa dezlegam mai lesne nodul cercetarii noastre, trebuie sa amintim aici, cum bine se vede, si cele trei capete de acuzare in baza carora atenienii (cei drept, cu o majoritate de numai 60 de voturi din vre-o 500) au votat condamnarea la moarte a lui Socrate. Unul din cei mai mari ginditori ai tuturor timpurilor era vinovat in fata cetatii fiindca:

a) nu cinstea zeii cetatii;

b) nascocea alti zei (el sustinea ca are un daimon ocrotitor ce nu se desparte de el niciodata si care il opreste intotdeauna cind era pe punctul de a face un rau);

c) corupea tineretul.

Daca ne lamurim cu atentie in toate aceste trei celebre capete de acuzare, (devenite in 2400 de ani curat mitice) se vede bine ca poporul Atenei avea destule motive ca sa-l judece pe marele Socrate, ba chiar sa-l condamne la moarte. Mai intii: fiindca necinstind zeii cetatii el darima cu autoritatea lui urieseasca referintele istorico-religioase si mitice ale cetatii si provoca astfel decaderea morala a cetatenilor si, ca urmare, caderea Athenei. Al doilea: fiindca nascocind alti zei crea o situatie religioasa tensionata in polis si astfel se creau premisele pentru a ruina Athena. Si, in fine, al treilea, fiindca in modul cel mai serios el ii cauta pe cei mai buni tineri ai polisului, le descoperea adevarurile cu care au fost "insarcinati" de zei si ii "corupea" astfel pentru o altfel de vietuire morala, provocind un posibil razboi civil intre tinerii si batrinii polisului.