Agresivitatea și Violență

Agresivitatea şi violenţă

1. Introducere

Mass-media , televiziunea, cărţile de groază, filmele, desenele animate, romanele poliţiste etc., ne oblige să oblige să urmărim forme ale violenţei atât în fammilie, scoala, loc de muncă, societate, chiar ajung la un punct în care ajungem să le trăim, să participăm afectiv la ele, san e implicăm în amploarea lor, să învăţăm anumite “secrete” ale comportamentului agresiv, uneori mergând până a se ajunge la maltratare, crima, viol, incest. De aceea în această lucrare voi prezenta natura agresivităţii şi violenţei, forme ale acestora, producerea şi manifestările comportamentelor agresive sub incidenţa factorilor exteriori şi interiori care le provoacă, ca exemplu voi lua agresivitatea în familie.

2. Definirea agresivităţii şi violenţei

Agresivitatea este o noţiune care vine din Latina – agressio care înseamnă a ataca. Se referă la o stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana răspunde printr-un ansamblu de conduite ostile în plan conştient, inconştient şi fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unei finite sau lucru investite cu semnificaţie, pe care agresorul le simte ca atare şi reprezintă pentru el o provocare. Agresivitatea , avându-şi originea în mecanismul de excitabilitate al sistemului nervos central, este o însuşire a fiinţelor vii pe toată scara evoluţiei acestora. ( Păunescu, 1994, p. 15)

În general psihologii înţeleg prin comportament agresiv acel comportament care conduce la”vătămarea” celui atacat, fie că este vorba de rănire sau distrugere, fie că este vorba de enervare, ironizare sau jignire. (Eibl-Eibesfeldt, 2009, p.53)

Violenţa , în sens general , semnifică utilizarea forţei şi a constrângerii de către un individ, grup sau clasa socială, în scopul impunerii voinţei asupra altora (Rădulescu M.S., 1993).

Din punct de vedere juridic, violenţa înseamnă folosirea forţei fizice sau a altor mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vătămare a integrităţii unei persoane.

Originea cuvântului violenta este latinească, vis care înseamnă forţa, deci utilizarea forţei pentru a manifesta superioritatea. ( Păunescu, 1994, p. 17)

În dicţionare, cuvântul violenta trimite la ceea ce se efectuează cu o "forţă intensă", brutală şi adesea distructivă, la abuzul de forţă pentru a constrânge pe cineva la ceva.

Actul violent este definit ca manifestare fizică sau actualizarea agresivităţii, ce determina distrugerea sau vătămarea unui obiect. Perspectiva este asemănătoare cu definiţia lui Meloy (1988), conform căreia violenta include orice presupune « provocarea unei daune de natura fizică unei persoane sau proprietăţile (p.388). caracterul fizic şi distructiv al actului sunt ceea ce separa violenta de orice altă activitate intra psihica sau interpersonala. (Cartwright, 2010, p.69)

3. Formele de manifestare ale agresivităţii

Există mai multe criterii de grupare a comportamentelor agresive, şi anume :

- conţinutul moral al comportamentului - agresivitate antisocială şi agresivitate prosociala;

- agresivitatea - mijloc sau scop - agresivitatea instrumentală; agresivitatea emoţională;

- după caracterul lor ofensiv sau defensiva agresivitatea ofensivă (agresivitatea în cadrul speciei; agresivitatea prădătoare);

- agresivitatea defensivă (de apărare).

Pe baza acestor criterii au fost stabilite mai multe forme de manifestare a agresivităţii, după cum urmează :

3.1. Fenomene simptom de manifestare a agresiunii

~ Excitabilitatea exprima starea sistemului nervos caracterizată printr-- sensibilitate de grad maximal faţă de factorii de mediu extern sau intern. Definirea acesteia are la baza noţiunea psihofiziologică de excitaţie care vine din latinescul excitaţi- care înseamnă stimulare

Bordenat şi Pringney considera că excitaţia psihologică presupune ridicarea tensiunii psihologice şi exacerbarea dinamismului psihic, stări care devin patologice atunci când sunt însoţite de - tulburare afectiva gena reactiva, consecinţa unei emoţii intense sau a unui incident grav,uneori însoţind un eveniment grav sau un simptom delirant sau confuzional.

Formele de manifestare ale hiperexcitabilităţii sunt : gesturi de nerăbdare, ton ridicat şi iritat al vocii,ideaţie accelerată,nemoexcitatie, efervescenta a limbajului, a imaginaţiei, labilitate emoţională, încredere exagerată în sine, agresivitate.