Tradiționalism și modernism

Traditionalism si modernism sunt concepte si tendinte opuse ce se manifesta in domeniul cultural si literar, intr-o disputa evolutiva si permanenta, ca expresie a unui continuu proces de receptare a valorilor si de fixare a lor in patrimoniul umanitatii. Traditionalismul este orientat spre trecut, spre conservarea valorilor autohtone, modernismul se indreapta spre viitor, prin tendintele manifeste de receptare a experientelor noi si de promovare a formelor artistice eliberate de orice conventie. Traditionalismul se caracterizeaza printr-un conservatorism ce il indreapta spre clasicitate, prin pretuirea mostenirii culturale a unui popor, a folclorului si a culturilor vechi, prin actualizarea fondului mereu viu al invataturilor trecutului. Modernismul se opune, prin noile experiente estetice, uneori radicale si violente, tendintelor de inchistare intr-o viziune revoluta asupra lumii si a artei, fiind o cale de integrare in arii culturale mai largi si de sincronizare cu evolutia generala, universala a cunoasterii artistice. Opozitia dintre aceste tendinte, acutizata in literatura romana la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul celui urmator, poate fi interpretata ca o prelungire, in varianta autohtona, a celebrei dispute dintre antici si moderni, axate pe ideea de progres in arta si in literatura.

in spatiul literar romanesc, traditionalismul este reprezentat, la inceputul secolului XX, in continuarea ideilor "Daciei literare", de samanatorism si poporanism, urmate de gandirism. Curentele literare moderniste sunt expresionismul, suprarealismul, dadaismul, constructivismul. Manifestari situate intre cele doua tendinte sunt: simbolismul, barocul, realismul, curent "etern", dupa cum se exprima Rene Wellek, si romantismul, care poate exprima, ca stare de spirit, si o anumita razvratire a "geniului romantic", un "mal du siecle" general. Eugen Lovinescu, de pilda, separa simbolismul de modernism si va fi atacat de avangardisti. Prin urmare, in primele decenii ale secolului al XX-lea, in literatura romana apar trei directii ideologice in sfera literaturii si artelor: traditionalism, modernism, avangardism. s6m1912sz66pht

SAMANATORISMUL. Este curentul promovat de gruparea din jurul revistei "Samanatorul" (1901-1910), infiintata de George Cosbuc si de Alexandru Vlahuta. Teoretician al samanatorismului devine N. Iorga, care preia conducerea revistei intre 1902-1906. Alte reviste care propaga ideile samanatoriste sunt "Neamul romanesc literar", "Luceafarul", "Junimea literara", "Fat-Frumos".

Samanatorismul arunca o viziune idilica asupra lumii taranesti, considerata izvorul progresului in societatea romaneasca, pentru ridicarea poporului fiind necesare reforme sociale si culturale, si actiuni de luminare culturala a maselor. Adeptii curentului, Octavian Goga, St. O. Iosif, Emil Garleanu, Mihail Sadoveanu la inceputurile sale literare, inscriu in operele lor teme ale unui trecut idealizat, interesul pentru peisaje pitoresti, bucolice, un anume sentiment al dezradacinarii, o nostalgie a intoarcerii in mediul satesc parasit.

POPORANISMUL. Este teoretizat si sustinut de C. Stere si Garabet Ibraileanu, in principal in revista "Viata romaneasca", militand pentru combaterea inapoierii si a inculturii din lumea rurala, prin implicarea mai hotarata a intelectualilor in luminarea satelor. in literatura se milita pentru promovarea unei viziuni realiste asupra vietii satului, valorificarea trecutului istoric si a rolului taranimii, simpatia fata de aceasta clasa sociala. Astfel de teme se regasesc in scrierile literare ale lui Jean Bart, Spiridon Popescu, Paul Bujor, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction.

GANDIRISMUL. Curentul se constituie in jurul revistei "Gandirea", care apare in 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu, si evolueaza, cu trecerea timpului, tot mai mult spre dreapta. Revista este condusa din 1922, dupa ce se muta din Iasi in Bucuresti, de Nichifor Crainic, care isi extinde influenta si asupra altor publicatii, "Datina", "Ramuri", "Gand romanesc", "Mesterul Manole", "Sfarma-Piatra". La "Gandirea" colaboreaza o serie de mari scriitori, Adrian Maniu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Gib Mihaescu, Mateiu Caragiale, Aron Cotrus. Filozofia promovata de aceasta grupare este influentata de cea a lui Spengler, filozofia vietii, in "Der Untergang des Abendlandes", in care sunt explicate deosebirile dintre cultura si civilizatie. Sunt promovate autohtonismul si ortodoxismul.

Nichifor Crainic arata superioritatea culturii bizantine, negand valoarea civilizatiei occidentale, in eseurile "Isus in tara mea" si Parsifal". Forma cea mai radicala a curentului, promovata de Nae Ionescu, se numeste trairism, expresie a unui misticism si irationalism negativ.

MODERNISMUL gruparii "Sburatorul", din care vor deriva celelalte experiente estetice, initiat prin aparitia acestei reviste in 1919, se consolideaza teoretic prin aparitia lucrarii lui Eugen Lovinescu "Istoria civilizatiei romane moderne", in special a primelor doua volume, "Fortele revolutionare", 1924, si "Fortele reactionare", 1925. Punctul de pornire il constituie, in teoria lovinesciana, principiul imitatiei, preluat de la Gabriel Tarde, vizand in esenta imitarea societatilor avansate de catre cele ramase in urma. Lovinescu limiteaza acest fenomen in domeniul vietii sociale si culturale, iar, in critica literara, cu aplicatie nemijlocita la literatura. Sincronismul inseamna acceptarea schimbului de valori, a elementelor care confera modernitate si noutate fenomenului literar. Prin modernizare, Lovinescu intelege depasirea unui spirit "provincial", evident traditionalist, si de aceea literatura trebuie sincronizata cu "spiritul veacului". Eugen Lovinescu incearca sa corecteze teoria maioresciana a formelor fara fond, considerand ca formele superioare pot sa dinamizeze mutatiile necesare la nivelul unui fond ce trebuie racordat la "spiritul veacului".

Ca expresie a unor procese de adaptare privite din perspectiva sincronismului, Eugen Lovinescu elaboreaza si teoria mutatiei valorilor, prin care considera ca, sub actiunea timpului, prin sincronizare, operele literare isi modifica valoarea estetica, unele dintre ele devenind inactuale, nereceptate de lectorii viitorului. intre scriitorii marcati de patina timpului Lovinescu situa insa si pe Caragiale, scriitorul clasic cu cea mai semnificativa contemporaneitate in zilele noastre, impotriva teoriei mutatiei valorilor se pronunta, intre altii, G. Calinescu, fost discipol in tinerete al lui Lovinescu. Pe baza acestor teorii, a sincronismului si a mutatiei valorilor estetice, Lovinescu promoveaza, in critica literara, indemnul modernizarii literaturii romane, prin trecerea de la liric la epic, de la subiectiv la obiectiv, de la literatura de inspiratie rurala la aceea citadina, care ar permite, prin complexitatea si diversitatea personajelor din acest mediu, si aprofundarea analizei psihologice, ca modalitate de expresie literara. Cu toate aceste deziderate, Lovinescu nu va ezita sa considere, in 1920, la aparitie, romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu, de inspiratie rurala, drept "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane".

Gruparile avangardiste, rezultate ale unei civilizatii tehniciste exacerbate, alienante pentru fiinta umana, apar la inceputul secolului al XX-lea, fiind derivate unele din