Tautologia în discursurile publicitare

De-a lungul istoriei, marii invatati din toate stiintele au fost preocupati de problema limbajului, de miracolul cuvantului al carui singur templu este fiinta umana, neputand oferi raspunsuri pe deplin satisfacatoare cu privire la natura acestuia. Totusi, lucrurile au evoluat mult in ultima vreme: noi teorii revolutionare despre limba, limbaj si comunicare, se bat cap in cap formand un tablou sinoptic complet. Spre deosebire de teoriile mai vechi care sustineau ca limbajul traieste prin om, in om, teoriile recente demonstreaza ca lucrurile pot sta si invers: de fapt, omul traieste prin limbaj .

Mai nou, s-a demonstrat ca limbajul nu spune decat o mica parte din ceea ce vrem sa comunicam. Unii spun ca limbajul inseamna doar 10% din ceea ce comunicam, altii spun ca ar insemna 20 de procente, oricum ar fi, limbajul propriu-zis este factorul primordial al unei situatii de comunicare , dar pentru a ne forma o idee cat mai cuprinzatoare asupra informatiei transmise trebuie sa tinem cont si de celelalte elemente care contribuie la identificarea corecta a semnificantuluisemnificantilor, de context, de comportamentul enuntiatorului(gestica, mimica), de intonatie, elemente care reprezinta, in opinia sociologilor, circa 80% din ceea ce intentionam sa comunicam.

In publicitate, si nu numai, maniera in care este transmisa informatia este mult mai importanta decat continutul propriu-zis al acesteia. Cum se spune este mai important decat ce se spune, deorece trebuie sa stii in primul rand cum sa faci ca mesajul sa fie inteles corect. Asfel, intr-o reclama, totul tine de strategie, uneori de joc (un joc cu semnificati si semnificanti ), o strategie care manipuleaza sfera semnificantului, hartuind universul epistemologic al destinatarului. Totul este strategic gandit pentru ca destinatarului sa-i fie usor de ales. Limbajul publicitar este un instrument de manipulare si de orientare, asemanandu-se in multe privinte cu limbajul politic care este un instrument de control.

Tautologia

Tautologia (tauto+logos= a re-spune acelasi lucru) este un procedeu care consta in a defini sau explica ceva prin acel ceva insusi. Uneori folosim acest procedeu dintr-un soi de umilinta sau de prudenta logica: declaram ca A este A deoarece nu stim nimic in plus(o facem fie din nestiinta, fie dintr-o retinere motivata, fie datorita unui lapsus de moment), dar cel mai adesea, recursul la tautologie este o perversiune, fapt ilustrat fidel in argumentarile publicitare.

Tautologia pretinde sa explice lucrul repetand cuvantul; mult mai interesant este ca-l explica refuzand orice alta explicatie, opacizandu-l: afirmand, de exemplu, ca ,,Franta e Franta", se urmareste evitarea punerii in discutie a realitatii ,,Franta" prin repetarea magica a cuvantului ,,Franta". Astfel, tautologia ii permite enuntiatorului sa fie indiscutabil,"ea lasa oamenii simpli sa inteleaga ca, sub magia lucrului repetat, exista esenta indefinibila, inexprimabila, pe care numai eu si cativa alesi o putem pricepe si in fata careia trebuie sa te inclini" . Francezul isi manifesta mandria afirmand sus si tare ca ,,Franta e Franta", dar nu putem afirma, cu precizie, acelasi lucru si despre romanul care striga ,,Romania e Romania", deoarece Romania nu e Franta, astfel nu de putine ori putem auzi afirmatii de genul : ,,Franta e Franta!... Romania e Romania.", enunt care contine doua tautologii prezentand voalat, deci implicit, contrastul dintre cele doua realitati; desi tautologiile propriu-zise nu semnifica mai mult decat ceea ce afirma, alaturarea lor face posibila o noua interpreatare.

Ceea ce reuseste sa faca tautologia este sa apropie