Recenzie - liber să alegi un punct de vedere personal

Milton Friedman (31 iulie 1912 – 16 noiembrie 2006) este unul dintre cei mai proeminenţi economişti ai secolului XX. Un membru al celei de-a 2-a Şcoli de la Chicago, contribuţiile sale cele mai notabile sunt în domeniul economiei teoretice. În afară de realizările remarcabile încadrate în sfera „economiei pozitive”, în concordanţă cu propria distincţie metodologică, o parte din ce în ce mai mare a activităţii sale, începând cu anii ’80, este destinată apărării principiilor liberale.

Friedman îşi începe studiile academice la Rutgers University, fiind interesat la început de matematici actuariale. Situaţia precară a economiei mondiale în anii ’30 îi trezeşte interesul pentru problemele şi istoria economiei.

În perioada celui de al doilea război mondial lucrează ca statistician şi are prima sa contribuţie semnificativă, testul Friedman, folosit ulterior pe scară largă la controlul calităţii producţiei prin eşantionare.

Ca economist, realizările sale sunt numeroase, însă cel puţin două sunt notabile prin aceea ca au ajutat la limitarea şi într-un final la respingerea tendinţelor dirijiste de inspiraţie keynesiană: ipoteza venitului permanent înlocuieşte modelarea simplistă precedentă, care lega consumul curent de venitul curent, cu un model mai precis în care se recunoaşte că indivizii cheltuiesc şi economisesc din perspectiva propriilor aşteptări referitoare la venitul viitor. Cererea agregată capătă aşadar noi caracteristici, iar consecinţele complexe ale intervenţiei statului discreditează credinţa naivă în stat a gândirii keynesiene.

Contribuţia cea mai fecundă a lui Milton Friedman a fost cantitatea optimă de moneda si alte eseuri, în care demonstrează cu rigurozitate că „Inflaţia este, oriunde si oricând, un fenomen monetar.” Monetarismul, politica macroeconomică rezultată, este o reluare, rafinare şi extindere a teoriilor existente referitoare la impactul cantităţii de monedă asupra economiei.

Cu acelaşi volum Friedman declanşează şi o dezbatere metodologică, poziţia sa fiind detaliată în Metodologia economiei pozitive, un volum de referinţă pentru buna înţelegere a demersului economic contemporan.

Milton Friedman primeşte în 1976 premiul Băncii Centrale a Suediei în memoria lui Alfred Nobel „pentru realizările sale în analiza consumului, istoria şi teoria monetară şi demonstrarea complexităţii politicii de stabilizare”, distincţie acordată şi unora dintre studenţii săi, dovadă a relevanţei în timp a ideilor formulate de economistul din Chicago.

Apărător energic al liberalismului clasic, Friedman devine reprezentantul politicilor laissez-faire şi susţinătorul libertăţii individuale în cultura americană a anilor ’80 şi ’90, prin volumele sale de popularizare a concluziilor economiei neoclasice şi a complexităţii asociate cu deciziile politice.

Cartea “Liber să alegi – un punct de vedere personal” este o carte aparută în 1979,1980 și reeditată în 1990 la 4 ani după ce autorul, Milton Friedman, a primit premiul Nobel pentru Economie, dovada a continuității activității valoroase în domeniul microeconomiei şi al macroeconomiei precum şi în dezvoltarea teoriile cu privire la economia de piaţă şi la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei.

Cartea are doua izvoare: 1.”Capitalism și libertate” aparută în 1968 la University of Chicago Press ,in care analizeaza politica monetara și fiscala,rolul guvernului in educatie.capitalism si discriminare si diminuarea saraciei. 2.Un serial de televiziune „Liber sa alegi” care contine zece subiecte identice cu capitolele cărții,excepție făcând capitolul final.Serialul a fost realizat împreuna cu echipa Video-Arts Of London în 1978-1979.

Întreaga sa activitate a fost cel mai bine descrisă chiar de Milton Friedman în persoană prin următoarele cuvinte: “Aş vrea ca lumea să îşi amintească de mine ca de un prieten al libertăţii. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creştere economică şi unde capitalismul înfloreşte, oamenii trăiesc mai mult şi mai bine.”

În cele zece capitole care alcătuiesc cartea autorul încearcă sa analizeze și să sublinieze importanța libertății din punct de vedere politic, economic si social. În cea mai mare parte a cărtii se prezintă modul în care în Statele Unite, în ultimele decenii, s-a schimbat rolul guvernului si care au fost efectele activitatilor sale.

În „Introducere” ne sunt prezentate punctele de vedere ale unor personalități,precum Adam Smith :”urmarindu-și propriul interes, individul,de cele mai multe ori,servește interesul societății”,pentru că astfel ,el desfășoara o activitate economică pentru profitul ce-i rămâne,însa totodata rezultatele acesteia participa în societate ca și bunuri.Pornind de la Declaratia de Independență,data de Thomas Jefferson,autorul trateaza libertatea economica si cea politica,admițând ca reunirea puterii lor în aceeași mână duce spre tiranie,dar cea a libertătilor duce spre prosperitate.Bineînțeles,atât timp cât guvernul se implica cât mai puțin,lăsând loc libertății pieței. Precum spun Smith si Jefferson,rolul guvernului trebuie sa fie de arbitru,si nu de participant.

În primul capitol „Puterea pieței”,autorul pune accent pe ideea că schimbul liber este o condiţie necesara atât pentru libertate, cat si pentru prosperitate. Sustinând ideile lui Adam Smith, Milton Friedman spune că sistemul preţului permite oamenilor să coopereze în mod paşnic, când fiecare îsi urmarește propriul interes în asa fel încat sa câstige toate părțile implicate.