Recenzie Amilcar Herrera - catastrofă sau o nouă societate

Autorii cărţii Catastrofă sau o nouă societate doresc construirea unui model de societate bazat pe o idee călăuzitoare: satisfacerea adecvată a necesităţilor fundamentale ale omului. Ea constituie obiectivul principal al sistemului de producţie şi se defineşte prin necesităţile din domeniul alimentaţiei, locuinţelor, învăţământului şi sănătăţii.

Modelul latino-american prezintă o considerabilă mutare de accent înspre social Soarta omului nu depinde în ultimă instanţă de bariere fizice de netrecut,ci de factori sociali şi politici pe care omul trebuie să-i modifice.

Acest model aduce în scenă omul ,spre deosebire de alte modele globale în care factorul uman este neglijat în raport cu factorii materiali şi economici.

Realismul lucrării se manifestă în descrierea punctului de plecare: este de fapt primul model creat de cercetători aparţinând unor ţări în curs de dezvoltare, buni cunăscători ai presiunii imense ce o exercită problemele sociale nerezolvate. În mod explicit cartea se ridică împotriva formulei capitaliste, negându-i capacitatea de a găsi soluţii problemelor unei omeniri divizate de grave decalaje şi întârzieri în societate.

Oricare ar fi forma sa, capitalismul este clădit pe proprietate,iniţiativă şi profit particular,dând naştere unor societăţi bazate pe structuri de clasă în care există inegalitate, dominare şi exploatare. Dar realismul lucrării este deficitar atunci cînd păşeşte în domeniul soluţiilor.Cu toate că îmbrăţişează o opţiune socialistă. Afirmând că socialismul este în curs de extindere, înţelegerea modului de producţie socialist este neaprofundată.

Modelul prezentat în această lucrare este evident un model normativ.Nu este vorba de o încercare de a descoperi ce se va întampla dacă vor continua tendinţele actuale,ce de a indica un model de atingere a unui ţel final, o lume eliberată de sub dezvolate şi mizerie.Modelul nu are pretenţia de a fi obiectiv în sensul de a fi independent de valori, aşa cum se înţelege în general.Modelul ilustrează o concepţie despre lume împărtăşită de autori şi faţă de care ei sunt adânc angajaţi.Pe de altă parte, este obiectiv prin faptul că pleacă de la o imagine distilată, dar realistă a problemelor ce stau în faţa omeniriişi caută soluţii bazate pe capacitatea de schimbare şi pe creativitatea pe care societăţile omeneşti au dovedit-o atât de des în trecut.

Un obiectiv de o asemenea amploare nu poate fi închis în totalitate într-o structură cu formă precisă.Acest cuvânt va fi folosit model în două moduri: întâi cu referire la noţiunea de societate ideală şi în al doilea rând cu referire la un model matematic.Societatea ideală este o reacţie împotriva şcolii de gândire,dominată mai ales în ţările dezvolate care susţine că problemele fundamentale ce stau astăzi în faţa umanităţii sunt legate de limitele fizice.Corespunzător acestui punct de vedere, creşterile exponenţiale ale consumului şi populaţiei vor epuiza în cele din urmă resursele naturale ale planetei,probabil chiar într-un viitor apropiat.Dacă problemele epuizării resurselor vor fi evitate ,pentru viitorul previzibil,nivelurile în creştere ale poluării vor avea ca rezultat un colpas ecologic.Rezultatul este întotdeauna acelaşi,un colaps major cu rate mari ale mortalităţii si cu un declin al standardelor de viaţă către nivelul preindustriale.

Soluţiile propuse în unele din cele mai influente cercuri din ţările dezvolate por fi rezumate în câteva cuvinte: problema principlă este creşterea rapidă a populaţiei,mai ales în lumea a 3a ; dacă se urmăreşte evitarea catastrofei, este esenţial ca creşterea populaţiei să fie ţinută sub control; ţinerea sub control a poluării, utilizarea raţională a resurselor sunt numai măsuri secundare.

Caracteristica fundamentală a acestei poziţii este că acceptă, într-o manieră total necritică valorile centrale ale societăţii aşa cum este ea astăzi. Poziţia autorilor cărţii de faţă este radical diferită: ei susţin că problemele importante cu care este confruntată societatea nu sunt fizice ci social politice Aceste probleme se bazează pe distribuţia inechitabilă a puterii, atât între naţiuni cât şi în cadrul naţiunilor. Rezultatul este opresiunea şi alienarea, în mare măsură din cauza exploatării. Deteriorarea mediului fizic nu este o consecinţă inevitabilă a progrsului umanităţii, ci rezultatul organizării sociale bazate in mare măsură pe valori distructive.

Acest model de societate ideală se bazează pe ipoteza că omul poate să se elibereze de subdezvolate şi opresiune numai prin schimbări radicale în organizarea socială şi internaţională a lumii. Ceea ce se propune este o deplasare către o societate care este în esenţă socialistă, bazată pe egalitate şi pe deplina participare a tuturor membrilor ei la luarea deciziilor care îi afectează; consumul şi creşterea economică sunt reglementate astfel încât să se ajungă la o societate care să fie în mod intrinsec compatibilă cu mediul ei înconjurător.