Poezia religioasă a lui Nichifor Crainic

Extras din referat Cum descarc?

I. Nichifor Crainic-viata unui om de cultura si mare teolog
Nascut in ajunul Craciunului in anul 1889 in localitatea Bulbucata, judetul Giurgiu in familia taranului Nedelea Dobre si a celei numite ,,Zana" , deprinde de la acestia cele dintai valori crestin-ortodoxe. La indemnul tatalui, Ion N. Dobre, v-a studia la Seminarul Central si la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Ambitios din fire obtine rezultate foarte bune, dar necasatorindu-se la timp nu poate intra in cinul preotesc. Va urma mai apoi, studii de specializare la Facultatile de Teologie Catolica si de Filosofie ale univesitatii din Viena. Nereusind sa practice preotia imbratiseaza alte meserii ca: pedagog, cantaret bisericesc, a lucrat ani in sir la redactia unor ziare ca ,,Neamul Romanesc", ,,Cuvantul", conducand el insusi ziarul ,,Calendarul" si revista ,,Gamdirea", profesor la catedra de Literatura religioasa moderna a Facultatii de Teologie din Chisinau, transferat mai tarziu la catedra de Istoria literaturii bisericesti si religioase moderne de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, secretar general in Ministerul Cultelor si Artelor. Implicat in viata politica a fost secretar general in Ministerul Cultelor si Artelor, ministru al Propagandei Nationale. Implicat din ce in ce mai mult in viata politica a vremii, militand pentru unificarea miscarilor nationaliste, avand un rol de seama in formarea Partidului National Crestin. Datorita convingerilor sale politice care nu erau in concordanta cu statul, el fiind un sustinator al fascismului european si a Garzi de Fier, elaborand multe articole in care elogia regimul lui Mussolini si critca violent fruntasii liberali si camarila regala, fapte pentru care este inchis in repetate randuri in diferite inchisori din tara (Jilava, Vacaresti, Aiud). Cea mai grea detentie va fi cea de la Aiud unde fara sentinta judecatoreasca va petrece 15 ani din viata in conditii mizere si chinuit. Se stinge din viata la data de 21 august 1972 la Bucuresti.
Nichifor Crainic a fost laureat al Premiului National pentru poezie, in 1930, iar in 1940, i se acorda ,,Doctor Honoris Causa" de catre Universitatea din Viena.
II. Nichifor Crainic-activitate literara si culturala
Debuteaza editorial in anul 1907, cu o poezie in revista scolara ,,Spre lumina" din Iasi, semnandu-se Nichifor Crainic ( nume pe care ulterior il va insusi si in actele de stare civila). Publica traduceri, articole, versuri, talmaciri in reviste precum ,,Flacara" , ,,Viata romaneasca", ,,Drapelul" etc.
Considerat de critica literara drept un poet crestin, Dumitru Mincu il incadreaza pe Crainic in studiul ,,Gandirea si gandirismul" alaturi de Vasile Voiculescu, in randul ,,traditionalistilor de tendinta religioasa". Ov. S. Crohmalniceanu, in ,,Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale (vol.II)" include poezia lui Crainic in ,,lirica sensibilitatii religioase", iar Calinescu in lucrarea ,,Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent", il plaseaza pe Nichifor Crainic in randul ortodocsilor. Nu in ultimul rand, preotul Dumitru Staniloae afirma despre Crainic ca: ,,a fost nu numai un ganditor al ortodoxiei, ci si un traitor al ei (...) poetul nostru crestin prin execlenta". 
Poezia de cea mai profunda spiritualitate romaneasca s-a nascut in inchisoare ,,dezlipit in mod fortat de lumea dinafara in care ai trait pana ieri, cand izbuteai sa accepti fara revolta aceasta izolare absoluta, ajungeai la o pace interioara, la o concentrare si la o reculegere esentiala, care dadeau spiritului o dispozitie de activitati inalte. La mine, in trei moduri se manifestau aceste activitati: in rugaciune, in cantec popular si-n poezie. In rugaciune imi apareau toti viii si mortii mei, fiinte iubite, prieteni si dusmani pentru care ma rugam deopotriva. Multele cantece populare pe care le stiam imi reveneau pe rand. Cum nu era voie sa le canti cu glas, le cantam in gand ceasuri intregi. Ele imi evocau indeosebi tara copilariei si-mi creau, ca si rugaciunea indelungata, o dispozitie prielnica poeziei. Poezia navalea in spirit cu nemiluita. Trebuia o lupta sa te fixezi la anumite teme pentru ca ulterior sa le tii minte. Le compuneam in cap, fixandu-le in memorie ca pe hartie. Le repetam in gand pana la cristalizarea formei, apoi treceam la alta. Le recapitulam din cand in cand pe masura ce aparea una noua in orizontul interior al rugaciunii si al cantecului popular. Am compus un volum intreg pe care il reciteam in minte ca din cartea tiparita. As fi putut sa compun mai multe volume, dar m-am infrant ca sa le pot memoriza exact. Ceea ce este curios este ca foamea, cu cat e mai acerba, cu atat devine stimulent pentru poezie. Intr-o perioada, cand nu ma puteam tine pe picioare, am facut poemul haiducesc Baldovin si Madalina de cinci sute de versuri, cate o suta pe noapte. In a saptea zi de greva foamei am facut poezia Rugaciune pentru pace. Ceilalti detinuti le invatau si le raspandeau din celula in celula si din inchisoare in inchisoare. Zeci de mii de oameni le-au stiut pe dinafara."

Fisiere in arhiva (1):

 Poezia religioasa a lui Nichifor Crainic.docx