Personajul care nu poate să nu scrie

Desi in studiile de teorie literara nu se mentioneaza un astfel de tip de personaj, el nefiind clasabil dupa anumite criterii sociale, caracterologice, temperamentale etc., totusi el exista si uneori chiar intr-o postura dominanta, ordonand si dand orientari noi prozei literare. Astfel intalnim in unele romane moderne asa personaje a caror existenta este conditionata de scriitura, iar continutul romanului este axat fie pe urmarirea procesului de scriere a romanului din interior, de exemplu: romanul lui Proust sau, din exterior, in cazul lui Gide cu Falsificatorii de bani. Gasim astfel de personaje si in literatura romana, tangente inevitabil cu modelul proustian. Patul lui Procust (1933) de Camil Petrescu este un roman cu un astfel de personaj. Fara a face trimitere la majoritatea exegezelor cu referinta la roman, exegeze care, de altfel, amintesc de problema noastra dar o lasa deschisa, analiza anume din acest punct de vedere dandu-ne posibilitatea de a propune semnificatii noi in planul semantic al relationarii titlului cu continutul romanului, Patul lui Procust, venind tocmai sa dimensioneze procesul scriiturii. Cu exceptia Emiliei, toate personajele romanului scriu sau prefera, in locul unei comunicari orale, una scrisa. De ce? Se pare ca avem de a face cu personaje ce nu pot lua fiinta decat prin scris, Camil Petrescu deschizand largi orizonturi spre o poetica a scrierii.

Avandu-si originea inca intr-un dialog al lui Platon, Phaidros, in care Socrate isi exprima atitudinea negativa, destul de convingator, scrierea, privita si inteleasa ca proces, act si derulare, mai ramane o problema intre adevarul spus si cel asternut pe hartie, intre memorie si rememorare, intre emitatorul viu si textul mut, lasat spre multitudinea interpretativa a receptorului. J. Derrida, analizand dialogul lui Platon, asociaza scrierea cu pharmakon-ul lui Platon, mentionand ca de fapt intentia si intonatia sunt aceleasi: una si aceeasi suspiciune invaluie, in acelasi gest, cartea si drogul, scrierea si eficacitatea oculta, ambigua, parasita in seama empirismului si hazardului, operand conform cailor magiei, iar nu legilor necesitatii. Cartea, cunoasterea moarta si teapana inchisa in biblia, povestirile acumulate, nomenclaturile, retelele si formulele invatate pe de rost, toate acestea sunt la fel de straine fata de cunoasterea vie si de dialectica, pe cat este pharmakon-ul in raport cu stiinta medicala si mitul in raport cu cunoasterea . Astfel, scrierea este tocmai procesul de incifrare, de mortificare a cunoasterii vii, este drogul sau otrava, in sensul lui Derrida, adusa vietii, trairii vii a momentului. Avand ca generator principal convingerea de a scrie, romanul Patul lui Procust se imparte, structural, in doua parti, fiecare alcatuita din mai multe secvente:

Partea intai: in prima secventa, Doamna T. are anumite relatii sentimentale cu Fred, cu D., cu fostul ei sot, in cea de-a doua se produc cateva intalniri ale autorului-personaj cu Doamna T. unde se ia in discutie si faptul de a scrie cele traite, iar in ultima Doamna T. se lasa convinsa si scrie trei scrisori AP .

Partea a doua. 1. Este prezentata situatia lui Ladima, un ziarist si un poet necunoscut, care isi petrece timpul cu prietenii sai Penciulescu si Baragan. Pe un plan paralel Fred, reputat aviator, boxer etc., are o situatie financiara si politica privilegiata, ce-i permite distractii luxoase si alte placeri, cu o exceptie insa: iubirea nemarturisita pentru Doamna T. 2. Atunci cand o intalneste pe Emilia, Ladima ii scrie un sir de scrisori, in special amoroase, dar traite insistent. 3. Emilia pastreaza scrisorile lui Ladima cu grija, la insistenta surorii ei, Valeria. 4. Fred citeste aceste scrisori in patul Emiliei si incearca sa descifreze taina mortii lui Ladima. 5. AP il gaseste pe Fred si-l convinge sa scrie. 6. Fred incepe sa scrie manuscrisul, care ulterior trebuia sa fie refacut de catre AP intr-un roman unde, pe langa propriile consideratii, rescrie scrisorile lui Ladima. 7. Caietele lui Fred ajung la AP, care le daruieste Doamnei