Orbitor - Aripa Dreapta - Mircea Cartarescu

Extras din referat Cum descarc?

Ultima din trilogia "Orbitor", "Aripa dreapta" este cea care are dificila menire de a da un contur coerent ideilor, viziunilor din primele doua volume, "Corpul" si "Aripa stanga". Este vorba deci, de cartea care da articulatiile corpului de fluture, asa cum a fost el conceput la nivel simbolic, de Mircea Cartarescu. Ancorat in atmosfera Bucurestiului din anul 1989, subiectul profund al romanului se refera la viata si suferinta, la creatia care poate izvori doar din acestea doua, la metamorfoza fiintei care, prin natura ei vizionara, isi va putea cunoaste viitorul. Ni se propune, de fapt, o abordare atemporala, detasata a existentei, acceptarea identitatii trecutului cu viitorul precum si cautarea geamanului din noi, a acelei existente antagonice care sa ne intregeasca. O carte "frumos slefuita" cum o descrie Ioana Parvulescu, bogata, frumos gandita, definitorie pentru creatia cartaresciana: ,,Despre o carte frumos slefuita, despre o carte uimitoare se spune ca e o bijuterie. Despre Orbitor. Aripa dreapta s-ar cuveni sa se spuna ca este o vistierie, pentru ca bijuteriile literare sclipesc in fiecare fragment si pe fiecare pagina." Orbitor este poate cel mai ambitios proiect al literaturii contemporane, conceput in forma de fluture sau catedrala si are 1400 de pagini scrise pe parcursul a 14 ani si jumatate.
Dupa cum insusi Mircea Cartarescu marturisea, Aripa Dreapta "s-a scris" fara graba si cuvintele s-au insirat firesc sub penita. Despre Orbitor, Ioana Parvulescu mai declara "Aripa dreapta este cel mai bun volum al trilogiei. Simetric asezata fata de aripa stanga, legata strans de corp, aripa dreapta face ca fluturele, care statea greoi pe pamant, sa-si ia zborul cu o simpla bataie de aripi literare.( ) ,,Orbitor este Levantul romanesc al lui Cartarescu, o carte frumos slefuita, o carte uimitoare, o bijuterie."
Aripa dreapta este un roman-matriosca in interiorul caruia orbiteaza mai multe romane inchise unul in altul. Dintre acestea, romanul comunismului este, poate surprinzator, cel mai intins si imprima, macar aparent, o nota de accesibilitate si de relativ realism intregului volum. Cartarescu ne da aici, poate, cel mai bun roman al Revolutiei, relatate de la nivelul strazii cu permanente schimbari de registru stilistic, de la trivial si satira prin suspans si absurd spre burlesc si fantastic: tabloul derizoriu si terifiant al poporului infometat, hazul amar al folclorului urban, mono/dialogurile din apartamentul parintilor lui Mircisor (mama este, de departe, personajul acestui volum), violenta scenelor de lupte stradale, violul in somn al Revolutiei, care ia chipul alegoric al unei fete voluptuoase si uriase, cortegiul poetic-cosmaresc al statuilor care ocupa Casa Poporului intr-o scena resurectionala decupata parca din Arghezi, apoteotica venire a Tatalui in vehiculul lui ceresc deasupra Intercontinentalului si Inaltarea Fiului (nascut - intr-o scena colosala - din teasta translucida a lui Herman) declansind mintuirea colectiva ce precede teribila Apocalipsa. Cu toate acestea, dimensiunea fantastica este mai putin spectaculoasa, iesirile din timp si din spatiu - mai rare, iar glisarile intre realitati - mai blinde (Corpul ramine virful acestor efecte). Tema volumului este, de fapt, Istoria. Iar daca alternanta satirei si a fatasmagoricului creeaza senzatia de aliaj narativ eterogen, aceasta e numai o strategie pentru a sublinia ideea Istoriei ca desfasurare inutila, desi absurda si violenta; istoria e doar un simulacru, o iluzie (,,umbra pe perete"), o devianta insignificanta in designul divin al lumii. 
Orbitor, proiectul literar romanesc cel mai plin de ambitie, dar ambitie autoeducata si direct proportionala cu resursele, se incheie - dupa mai bine de 10 ani - cu pagina 572 a Aripii drepte, in care, cu bold si majuscule, cum doar la sfarsitul cartilor de demult mai poti sa vezi, sunt scrise cuvintele: "Sfarsitul volumului al treilea". Mai mult, "Sfarsitul cartii".
Sa incepem atunci cu "sfarsitul cartii". Ocupand aceasta pozitie privilegiata, foarte vizibila si usor de imprimat in memoria de lectura, cele doua cuvinte trebuie ca, sub aparenta lor de formula standard, banal denotativa, spun ceva, intocmai cum cuvintele si modul in care ne luam ramas bun pot da cheia, sensul unei intalniri. Cititul unei carti e si o intalnire - cu un autor care te saluta folosindu-se de un titlu, te tine, nu de vorba, ci de citit, cu o carte, si isi ia ramas bun cu ultimul cuvant.
In Orbitor se impletesc o mie si una de povesti, unele inca nu de tot despartite de real, cateva desprinse din el si facute sa alunece, ametitor, in fantastic, altele decupate complet, cu precizie chirurgicala, din pura proiectie fictionala. In mijlocul lor, traiesc personaje care apartin, la randul lor, celor trei registre. "Sfarsitul cartii" poate ca trebuie inteles ca punct de confluenta pentru toate, semn ca prin aceasta formula isi gasesc rezolvarea tensiunile spatio-temporale generate voluntar de-a lungul celor peste 1.000 de pagini in a caror constructie de cutie chinezeasca (poveste in poveste in poveste) este verificat artistic, pana la metafora, raportul implacabil al continerii spatiale: "In mijlocul lumii era o casa. In mijlocul casei era o mama. In mijlocul mamei statuse el, si amintirea acelor luni fericite il atragea inca acolo, cu forta unui milion de brate moi si elastice".


Fisiere in arhiva (1):

  • Orbitor - Aripa Dreapta - Mircea Cartarescu.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!