Olga Lossky - Recviem pentru un Cui

Recviem pentru un cui este romanul de debut al Olgăi Lossky, romanciera franceză de origine rusă, nepoata cunoscutului teolog rus Vladimir Lossky. Romanul a apărut în Franta în anul 2004.

Recviem pentru un cui este un roman de anticipatie. Actiunea se petrece la Moscova în timpul regimului sovietic. Romanul este scris cu tuse scurte si descrie atmosfera dintr-un apartament comunitar. Personajul central este bătrânul Fiodor Vasilievici.

Romanul începe în momentul în care bătrânul găseste un cui înfipt în încăltăminte. Suspicios, crede că cineva i l-a pus intentionat acolo ca să scape de el. Incearcă să îi găsească o utilitate si îl bate în perete. Este momentul în care îsi dă seama cât este de gol peretele si scoate din dulap un tablou de-al tatălui său de care uitase demult. Tabloul si cuiul par făcuti unul pentru celălalt. Dar ce reprezintă de fapt tabloul ? Chiar Fiodor Vasilievici ne spune: In tablou este noapte, se văd lumânările, o multime de aureole galbene, chiar dacă lumina vine din altă parte. Te întrebi de unde, nu e lună, cerul e întunecat.

Se vede totusi biserica pe marginea drumului, un gard si pe fundal o clopotnită pe jumătate pierdută în penumbră.

E momentul dezghetului. Cerul întunecat se oglindeste in băltile de noroi din drum. Zăpada e cenusie si totusi luminoasă. In stânga, în fata bisericii, colibe.

Este un peisaj de tară, un sătuc fix cât să acopere o parte si alta a drumului cu câteva case.

Oamenii ies de sub portalul bisericii care se arcuieste deasupra drumului. Multimea se revarsă prin usă, fiecare cu luminita lui în căusul palmei. Se vede lumină din biserică, prin ferestrele boltite. De aici îti poti închipui căldura dinăuntru.

In prim-plan, în drum : două femei cu saluri, botine de pîslă si lumânări, care probabil s-au grăbit să iasă primele.

Privind acest tablou, bătrânul îsi retrăieste copilăria. Romanul este scris pe două planuri.

Primul, cel din prezent, în care Fiodor Vasilievici este un bătrân văduv si bolnav (născut pe 23 august 1894 la Krasnikolakol, în districtul Tula), care trăieste în plină epocă sovietică, în timpul lui Stalin (tătucul nostru Stalin ), dar care nu o resimte decât din cauza schimbărilor din societate. Tabloul vietii în perioada sovietică este redat foarte bine. Este vorba de niste oameni care trăiesc împreună într-o casă, în asteptarea construirii de apartamente noi. Trăiesc cu frica controalelor JEK-ului (serviciu care era însărcinat cu administrarea apartamentelor comune in URSS) care a impus noi reguli de igienă. Descrierea acestei societăti se aseamănă cu Inimă de câine a lui Bulgakov.

Fiodor Vasilievici este un bătrân suspicios si paranoic. Vedem asta din reactia pe care o are la începutul romanului, atunci când îsi găseste în talpă încâltămintei cuiul si crede că cineva a făcut-o intentionat. Incetul cu încetul, viata lui se învârte în jurul acelui cui, pe care îl bate în mijlocul peretelui si de care agată un tablou pictat de tatăl lui si care îi aduce aminte de copilărie.