Lucian Blaga - convergențe între poet și filosof

Lucian Blaga si-a crestat "treptele"varstelor pe rabojul unei lucrari autobiografice aparute postum in 1965,desi caietul de insemnari era datat 1946 : "Hronicul si cantecul varstelor".Universul poeziilor lui Blaga este cel traditional al poeziei romanesti,ale carui coordinate au fost,mai ales,trasate de poezia eminesciana cu adancimile sale filozofice si cu izvoarele ei folclorice.Nu se mai intalnesc leganarile orizontului romantic,Blaga fiind si el "un copil al veacului sau",care traieste intens problemele culturii lui si cauta sa de-a raspunsuri concordante cu liniile spiritualitatii europene.Traieste in admosfera unei filozofii idealiste,inundata de intuitionismul bergsonian si de psihanaliza subconstientului.Antiirationalist neaga dreptul si capacitatea ratiunii omenesti de a stapani adevarul stintific si da sentimentului toata puterea de a consona cu rezonantele adanci ale tainelor lumi.Gandirea sa filozofica este metafizica si deci opusa gandirii stintifice a materialismuli dialectic si istoric.Intreaga sa poezie contine,in fondul ei aceasta pozitie filozofica pe care vrea sa o transmita prin modalitatea estetica a metaforei inedited.In practica expresionista cuvintele sunt purtatoarele unor trairi profunde pe care le scoate la lumina in mod explosive.Pentru Blaga,actul poetic e o cufundare in subiect,o traire simpatetica a adancimiilor irationale,dincolo de domeniul in care stapaneste logica si ratiunea,acolo unde revelatia e singura care da impuls misterului.De aceea,scrie el,"datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim,ci sa-l adancim asa de mult,incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare".Innoirea artei pentru Blaga consta in primul rand in cunoasterea prin revelatie si in transfigurarea cuvantului in simbol purtator al acestei revelatii.Toate elementele componente ale universului sau poetic:meditatia lirico-filozofica,setae de absolute si mister,dorul de viata si aspiratia spre o traire intense a ei,natura si iubirea,gandirea mistica si folclorica sunt structurate in tesatura acestei modalitati autentice. Poezia si filozofia lui Blaga se intrepatrund.Blaga e creatorul unui sistem filozofic de constructie speculative si de inspiratie artistica,in centrul caruia se afla notiundea de mister.Misterul constituie nota definitorie a existentei umane.Misterele invaluie existenta si sunt concomitent un stimul si o frana a cunoasterii omenesti.Prin arta,religie sau filozofie omul nazuieste spre revelarea misterului,dar "cenzura transcendentala" asezata de "Marele Anonim"intre el si omenire impiedica cunoasterea esentei existei. Prin dogma si intelectul extatic,omul trebuie sa accepte misterul ca atare,ca un metafizic de nepatruns,irrational.Blaga priveste filozofia ca o viziune subiectiva asupra lumii.Un loc important in sinstemul sau il ocupa filozofia culturii,domeniu in care abordeaza probleme noi,aducand interpretari originale.Fenomenul definitoriu al unei culture este stilul care e determinat de factori abisali,inconstienti.Inconstientul se formeaza intr-un peisaj care imprima pentru totdeauna ritmul sau.Dupa Blaga,inconstientul are in creatie un rol determinant.Aplicand teoria sa la cultura romaneasca considera ca aceasta e determinate de"spatial mioritic",de un orizont care deschide un plai si se infatiseaza ca un plan ondulat cu alternante intre deal si vale. Filozofia lui Blaga poate fi definite ca un irationalism al misterelor,care apeleaza in cunoastere la metoda dogmatica-agnostica,iar in explicarea creatiei culturale la inconstientu abisal Se intampla insa un lucru ciudat.Daca nu putem fi de acord cu filozofia lui,findca