Literatura Aservită Ideologiei Comuniste

Instaurarea regimului comunist a produs o serie de schimbări atăt la nivel politic si social, căt si la nivel cultural. Literatura din această perioadă este profund marcată de componenta naţională, devenind o unealtă a partidului pentru a „educa” (a se înţelege a manipula) căţi mai mulţi oameni. Scriitori erau obligaţi să scrie doar despre temele propuse şi susţinute de către partid, le era dictat cum să scrie, ce să scrie şi cum să se comporte în acord cu profesia lor. Cei care nu se supuneau acestor reguli trebuiau să facă faţă repercursiunilor: li se interzicea publicarea operelor sau erau excluşi din puţinele cercuri literare rămase. Scriitorii trebuiau să funcţioneze asemeni unui corp de armată, aflat sub conducerea partidului comunist, ce trebuiau să lupte împotriva literaturii imperialiste, considerată decadentă, murdară si dăunătoare.

Acest referat se va ocupa de analiza a trei poezii din perioada comunistă, texte ce demonstrează, prin tematica si limbajul lor, cele prezentate mai sus. Una dintre aceste poezii este intitulată Drumul către viitor . Poezia este o amplă antiteză între trecutul duşmănos al ţării si viitorul luminos promis de către partidul comunist:

„Am în spate de la Burebista Acest timp de glorii azi ridică

Pînă la Cîrmaciul de acum Falnic, luminosu-i obelisc.

Leaturile cu adesea trista Semn de purpur care ne indică

Soarta pe al ţării vajnic drum. Drumul către comunistul pisc.

Dar pe drumul prin vecii întins Iar Cîrmaciul înţelept e-n frunte,

Noi sîntem aceia ce-am încins. Ceauşescu-n veghea ţării, munte.”

Ceauşescu este comparat cu Burebista, unul dintre cei mai vrednici conducători ai acestei ţări. El este cel care îşi asumă rolul de a conduce poporul spre o lume şi o viaţă mai bună. Este asemenea unui mesia ce, prin bunătatea sa, îi îndrumă pe toţi spre calea cea dreaptă. Comunismul este prezentat ca ultimul ideal, ca cel mai înalt pisc, care trebuie atins de către toţi, pentru a putea fi fericiţi. Numai aderănd la ideologia comunistă, vom putea atinge gloria. Puteriile „cărmaciului” sunt hiperbolizate, acesta ajungănd să fie comparat, prin măretţia sa, cu un munte.

Aceste pozii au aspectul unor laude, unor omagii aduse ideologiei si conducătorilor comunişti, formănd o literatură encomiastică. Un asemenea text este şi poezia Cîntec pentru preşedintele ţării . Aşa cum este sugerat în titlu, textul este un lung omagiu adus conducătorului ţării.

Prin El se luminează istoria şi vrerea Prin El sîntem puternici şi drepţi, cu fruntea sus

Dorinţa şi credinţa acestui brav popor Strălucind ideea, hotar celor ce nu-s

La sfat mereu cu ţara-i lumina şi puterea Istoria prin El s-a-nnoit, destinul ei îl doare

Cum creşte in poveste viu veşnicul izvor. Prin El sîntem un nume recîştigat sub soare.

Tot ce-i al ţării prin El e bun şi mare Te bucuri că există şi că-l auzi EXIST

Tot ce-i al ţării greu întîi pe El îl doare PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST.

El e Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare Pămîntul plin de holde, de brazi, sub soare bun

Prin El noi sîntem toţi lumini biruitoare. Se bucură că este în neamul său străbun.

Conducătorul este reprezentantul întregii naţiuni, îmbinănd in fiinţa sa atributele acestui „brav popor”. De.a lungul întregului text, preşedintele este pomenit cu ajutorul pronumelui personal „el”, scris cu majusculă. Cu ajutorul acestui „El”, autorul poemului îl ridică pe Ceauşescu la rang de zeitate, este sanctificat şi privit precum o fiinţă atotştiutoare şi atoatefăcătoare. Prezentăndu-l în acest fel, autorul ajută la manipularea omului simplu căruia i se cere să asculte de partid şi de conducătorul acestuia fără să obiecteze. Ceauşescu este prezentat ca întruchipănd toate atributele unui bun conducător, un conducător, fără de care atăt ţara căt şi locuitorii acesteia ar fi pirduţi. Atributele sale sunt preyentate prin enumeratie, fiind scrise la fel ca şi pronumele, cu majusculă. „El e Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare.” Aceste adjective îl situează deasupra tuturor din punctul de vedere al dreptăţii, bunătăţii şi puterii. Toate aceste atribute sunt apoi transferate întregului popor, care a fost iybăvit numai prin ideologia partidului comunist. Sloganul „EXIST/ PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST” reprezintă crezul pe care trebuie să-l poarte în suflet fiecare catăţean. Acest slogan distruge orice şansă la individualitate, unicitate şi originatlitate. Nu oferă oamenilor decăt o singură posibilitate de existenţă, şi anume, o existenţă doar întru ideile comuniste şi doar întru binele întregii naţiuni. Ţara şi colectivitatea sunt puse mai presus decăt individul.