Feminismul

Femeia a fost prezentă in literatură sub toate aspectele-fie ea sclavă,stăpână,lolită,servitoare,in toate funcţiile pământului- şi sunt convinsă că va fi o eternă muză pentru scriitori...probabil că imaginea ei nu va fi epuizată ca sursă de inspiraţie prea curand,sau poate interesul pentru acest ‚al doilea sex’ va dispărea...odată cu soluţionarea „războiului sexelor”.

Personal,nu mă incred in eficacitatea unui eventual război,fie el armat,civil,intelectual,nu pentru că aş avea increderea in superioritatea vreunei dintre tabere dar pentru că pe lângă „eticheta simplă” de feministă o mai deţin şi pe aceea de pacifistă...consider că o astfel de luptă s-ar soluţiona mai intâi şi intâi prin topirea tăişului şi mai apoi prin obiectivitate,ceea ce ar fi o normă greu de respectat având in vedere obligaţia că eşti dator să ţii cu tagma ta!

“ Whatever you fight,don’t be a ladylike !” pare să fie o credinţă suficientă ca inţeles pentru a trage unele concluzii despre cum incă mai este considerată femeia din ziua de astăzi!

Trebuie precizat mai intâi că mişcarea feministă nu vrea să anuleze raportul disimetric dintre bărbat si femeie punând-o pe femeie in fruntea ierarhiei,NU,ea vrea să scape de sclavia de a fi obiect faţă de subiect şi să-şi inceapă zborul in lume până acolo unde o vor duce aripile.Veţi spune că nimeni nu o impiedică pe femeie să ajungă in locuri şi funcţii care i se interziceau in trecut:DAR cele care totusi au indrăznit să violenteze plinătatea cercului masculin acuză o acceptare doar de formă.Adică mai bine să le aibă bărbatul in preajma lor pentru a face supravegherea mai agilă.

Pentru a te putea plange de cât de nedrepţi sunt bărbaţii cu semenele lor trebuie să te iei mai intâi bine in piept cu ei şi să incerci pe toate căile posibile să–ţi câştigi un loc egal...este o teorie,poate fi o rută ce-ar conduce spre succes iar şansele de reuşită sunt chiar semnificative,dar mi se pare din start o metodă care-şi conţine in substrat doza de umilintă :dacă tot ne lăudăm că feminismul ar fi o invenţie a doamnelor mahalagioace de la marginea oraşului de ce mai este INCĂ nevoie de cucerirea dreptului care se consideră a fi intrinsec ?

Tocmai acesta este punctul meu de vedere :nu sunt o feministă activistă şi nu voi striga vreodată ‘Jos bărbaţii !’ sau nu voi arbora drapele cu ‚’Girl power!’,’There’s plenty!’

dar nici nu voi cădea in cealaltă extremă cu ‚Whatever you fight,don’t be a ladylike!’.Totuşi,imaginea femeii care ştie să se strecoare printre lanţurile bărbatului ca să ajungă unde vrea nu o pot considera ca având vreun viitor:tehnica ‚femeilor care ştiu să se mişte’ a fost folosită de cand lumea şi vedeţi astăzi care este rezultatul:a ajuns să dea femeii mari libertăţi dar cu acordul tacit că la o adică tot bărbatul conduce!

Nu mă intelegeţi greşit,femeia a făcut mari progrese in recuperat de favoruri,nu imput aici tirania bărbatului de a-şi forţa consoarta să indeplinească DOAR treburile casei.De altfel,’femme au foyer’ nu e degradant....pentru o femeie care alege ea SINGURĂ să facă asta,nu impinsă de imprejurări.Dar si detaliile au importanţa lor!

Ceea ce cred eu că ar incheia acţiunile feministelor este o schimbare de mentalitate.Nu ştiu cum am putea realiza asta-poate un demers sociologic ne-ar putea ajuta- dar trebuie create premise mai cuprinzătoare pentru că atunci nu va mai trebui ca de fiecare dată femeia să poarte individual lupta de acceptare...aceasta ar fi ca un dat natural.