Electra

Actiunea se petrece la hotarele Argolidei, unde se afla o umila casa taraneasca, intr-o priveliste arida muntoasa, unde locuieste Electra, izgonita de la curte si obligata sa faca o mezalianta si sa se casatoreasca cu un plugar, inlaturandu-se astfel posibilitatea nasterii unor urmasi razbunatori – pe fapta mamei ei, Clitemnestra si a iubitului ei, Egist care l-au ucis pe Agamemnon dupa ce s-a intors victorios de la Troia si au incercat sa-l ucida si pe Oreste care, salvat de batranul care-l crescuse in copilarie si pe tatal sau care rataceste in exil.

“Electra” lui Euripide nu se desfasoasa in fata palatului minjit cu crime al Atrizilor, ci undeva la marginea tarii, in munti, inaintea unei colibe. Apropierea de natura creaza un cadru vast, salbatic, dionisiac, mai asemanator cu ceea ce se petrecea la originile spectacolului tragic.

Locul actiunii e mai mult un concept filozofic decat o realitate astisitca.

In fata acestui bordei apare Oreste impreuna cu prietenul sau Pylade pe care Electra il credea mort, care soseste pe furis, nestiut de nimeni, cu gandul sa-si razbune tatal si a-si cauta sora. Apare o taranca, pe care la inceput n-o recunoaste ca fiind sora lui, care isi vaita soarta ei si a fratelui fugar, dupa ce tatal ei intors victorios a fost omorat cu securea de catre mama ei, in timp ce se afla in baie. Ea isi punea toata speranta in intoarcerea si razbunarea lui Oreste, singurul in stare sa-l infrunte pe criminal. Acesta o intreaba – dandu-se drept un prieten de-a lui Oreste – daca ea ar avea indrazneala sa-si ucida mama impreuna cu el. Ea este gata s-o faca chiar cu aceeasi secure cu care a fost omorat tatal ei. Oaspetii sunt gazduiti in coliba, iar Electra este nevoita sa trimita dupa mancare si bautura tocmai la un mosneag din apropiere care il crescuse si il mantuise (salvase) pe Oreste din palatul Atrizilor in ziua crimei. Acesta declanseaza, la sosire, mecanismul faimoasei recunoasteri dintre frate si sora. Ei pun la cale pedepsirea vinovatilor.

Oreste reuseste sa-l omoare pe Egist in timpul unui ritual de sacrificare in cinstea Nimfelor, invitat fiind de acesta care nu l-a recunoscut si l-a luat drept strain.

Momentul urmator este mai zguduitor. Electra pune la cale omorarea mamei ei si ii transmite acesteia stirea mincinoasa a ……….. iar aceasta alearga s-o intalneasca (iar dialogul celor doua femei devine prilej de cearta despre trecut). Dar intrarea in coliba a Clitemnestrei inseamna de fapt, trecerea ei in nefiinta. Electra, patimasa – spre deosebire de cea a lui Eschil – participa la crima alaturi de fratele ei, nefiind numai instrigatoare, ca Electra lui Eschil, ci partasa la ea. Aici, ea este cea care-si ucide mama.

Ciudata, aspra si cu multe fete, Electra lui Euripide asemenea unui arhetip, este fiica patimasa care isi iubeste tatal tot atat de fierbinte pe cat isi uraste mama. Gandul razbunarii, nevoia de razbunare este singura ei stare de spirit, zi de zi, noapte de noapte.

Dar dupa nor, rasuna triste lamentatii intre sora, frate si cor. Sufletul chinuit de ura al Electrei acum se caieste.

Inainte de a fi ucisa, Clitemnestra justifica intr-un fel fapta ei in fata Electrei, motivand ca este rasplata pentru omorarea fiicei ei, Ifigenia, de catre sotul Agamemnon, pentru a putea avea vanturi prielnice spre Troia, unde se afla sora ei, Elena (sotia lui Menelau) si pentru ca a adus-o in asernutul conjugal pe Casandra, fiica Troiei.

Electra nu o crede; ea stie bine ca mama ei avusese si alte apucaturi usuratice si facuse si casatoria fortata cu Egist, declansand exilul propriilor copii care nu mai era justificat prin nimic.

In coliba fusese adus cadavrul lui Egist, si Electra stie ca mama ei va muri de mana ei, cand va trece pragul casei. Astfel cei doi copii vor ramane peste timp manjiti cu sangele mamei lor.

Daca la Eschil corul se bucura de crima, de actul de dreptate facut, aici el plange soarta nenorocita a copiilor care au savarsit cel mai cumplit pacat. In final apar dioscurii (geniile bune in slijba zeilor, frati cu Clitemnestra si Helena – Cartor si Polux) care, inspaimantati de omorul nurorii lor, ii declara lui Oreste ca epdeapsa lui a fost dreapta dar nu si fapta lui pentru care va indeplini ceea ce Zeus si Moira (soarta) au hotarat pentru el. Ei, ca reprezentanti ai lui Zeus, nu intervin in activitatea oamenilor ca la Eschil ci lasa ca totul sa se intample conform destinului. Electra urmeaza sa fie data de sotie prietenului Pylade care o va lua cu el, iar Oreste va trebui sa plece pentru ca nu i se mai ingaduie sa ramana in cetate dupa ce si-a ucis mama, el purtand miasma pacatului.

Cumplitele kere (care intruchipeaza fortele destinului si care erau in timpurile primitive fantomele mortilor – devenind mai tarziu divinitati independente) sunt de fapt Erisiile lui Eschil. Ele iau cipuri de catele si vor urmari pe Oreste care va rataci, iesit din munti. Este ceea ce mentioneaza dioscurii, care ami amintesc si de judecata lui Oreste de catre Areopagul din Atena si norma juridica ce se va institui ca la voturi egale, acuzatul sa fie achitat.