De ce Jocul pe Calculator poate fi Numit Basm Contemporan

În acest eseu îmi propun să fac câteva asemănări între “funcţiile personajelor” , pe care Vladimir Propp le asociază tuturor basmelor (aşa cum afirma însuşi autorul: “Ştiind cum sunt reprezentate mişcările, putem descompune orice basm în părţile lui componente. Reamintim că funcţiile personajelor constituie părţile componente fundamentale”) şi câteva jocuri pe calculator, pentru a încerca demonstrarea ideii că “jocul pe calculator este basmul contemporan”.

Voi începe cu jocul pe calculator numit “Spiderman”, deoarece acesta mi s-a părut mai uşor de demonstrat din perspectiva funcţiilor personajelor menţionate de Vladimir Propp.

“Absenţă: Unul dintre membrii familiei pleacă de acasă”-in prezentarea jocului “Spiderman” (la care mă voi referi pe parcursul lucrării mele şi sub numele de “Omul Păianjen”) s-a arătat de la ce a plecat metamorfoza pesronajului: pe lângă muşcătură de păianjen, ceea ce l-a motivat pe Peter Parker a fost moartea unchiului său, Ben, moarte pe care ar fi putut să o evite, dar nu a făcut-o, iar aceasta apare ca un laitmotiv în gândurile protagonistului, răsunându-i mereu în minte cuvintele unchiului său, care obişnuia să zică: “Dacă ai puteri mari ai şi responsabilităţi pe măsură”. La acest aspect al morţii unchiului Ben voi reveni pe parcursul eseului meu pentru a demonstra alte legături.Aşa cum afirmă şi Vladimir Propp, “moartea reprezintă o formă întărită de absenţă”.

Revenind la actuala temă a eseului meu, aş vrea să iau în calcul doar un nivel al jocului: acela în care protagonistul se lupta cu unul dintre adversarii săi de temut, acesta putând fi considerat poate cel mai redutabil: Venom. Cu toate acestea, voi face aluzii şi la alte episoade şi niveluri ale jocului pentru a scoate la iveală povestea de la care a fost creat.

Acţiunea fiecărui episod este explicată la începutul nivelului respectiv, ba chiar firul jocului se întrerupe şi apar personajele care validează cele întâmplate în joc, fiind înserat inclusiv dialogul. Aceasta este sursa de unde am luat eu informaţia de bază necesară pentru a putea crea asemănări între acest joc pe calculator şi funcţiile personajelor din basm. Aşadar, jocul pe calculator are un fel de “istoric”, dacă l-aş putea numi aşa, care îi oferă cadrul acţiunii unui eventual jucător neiniţiat (care nu are habar de filmele sau desenele animate anterioare făcute pe aceeaşi temă).

“Complicitatea: victima se lasă înşelată, ajutându-şi astfel fără să vrea duşmanul”. Pentru a explica această funcţie, este nevoie să fac o reactualizare a poveştii la care se referă acest nivel de joc. Este adusă din spaţiu o piatră de mare preţ necesară unor experimente, iar cel care a reuşit ca între în posesia ei a fost chiar fiul proprietarul ziarului unde Peter Parker era angajat să facă fotografii. Aflând de la ştiri că nava se prăbuşise pe podul Brooklyn, eroul se costumează în Spiderman pentru a da o mână de ajutor celor răniţi. De acolo însă Omul Păianjen ia “simbiotul”, care rămâne pe hainele lui, fiind o formă de viaţă care se îşi măreşte puterile în funcţie de cele ale gazdei sale. Acesta este modul în care Omul Păianjen “se lasă înşelat”, întrucât acest simbiot îi oferă puteri sporite, dar va ajunge să îi facă rău pe parcurs faptul că s-a unit mai întâi cu protagonistul, astfel aflându-i puterile şi profitând de toate slăbiciunile sale. Astfel, “unealta nazdranavă intră în posesia eroului”; în acest context, sintagma “unealta năzdravană” (termen forţat şi cam neadecvat, însă îl acceptăm ca atare) este aplicată simbiotului extraterestru, acesta fiind cel care dă putere gazdei sale). Date fiind aceste schimbări în natura eroului, acesta “capăta o nouă înfăţişare (transfigurarea eroului)” costumul său de luptă fiind unul negru, nu cel format dim combinaţia de culori negru-rosu. Costumul este negru deoarece aceasta este culoarea (mai bine zis non-culoarea) lui Venom, fiind totodată marca faptului că eroul se transformă treptat din protagonist în antagonist dacă nu se ia nicio măsură. Tot în acest context aş mai putea ataşa o funcţie atribuită basmului de Vladimir Propp: “marcarea, înseamnarea eroului”, adică schimbarea costumului, pentru a sugera faptul că eroul suferă anumite transformări de natură fizică şi psihică.

“Vicleşugul: răufăcătorul încearcă să îşi înşele victima, pentru a pune stăpânire pe ea sau pe averea ei”. Răufăcătorul (Venom) , atunci când se ataşează pe trupul lui Spider man, îi şterge acestuia din memorie faptul că ea poate fi îndepărtată prin vibraţii sonore. După cum am spus mai sus, Venom îi oferă lui Spiderman toată puterea, cu toate că îi dezvolta latura malefic, iar apropiaţii lui Peter Parker nu întârzie să remarce o schimbare neaşteptată în comportamentul tânărului. Astfel, răufăcătorul încearcă să îl depărteze pe protagonist de la idea că el trebuie să facă numai bine, sugerându-i că se poate bucura de toate avantajele oferite de posedarea unor abilităţi supranaturale şi supraomeneşti, aceasta fiind exploatarea puterii lui Venom. În acest caz, organismul simbiot încearcă să pună stăpânire pe mintea protagonistului, nu pe averea sau pe alte “ bunuri”.