De ce iubim Romania

Extras din referat Cum descarc?

Nu ma intreb de ce o iubesc, de aceea nu am pus semnul grafic "?" in titlu, caci acum stiu. De ce acum? Pentru ca pana acum nu mi-am pus intrebarea, pentru ca, pana la varsta de 18 ani nu am reusit sa imi dau seama care este locul meu in aceasta lume mare, si, in incercarea mea stangace de a-mi creiona viitorul, am inceput, bineinteles, cu baza, iar acest lucru nu poate insemna decat educatia, scoala. 
Dupa ce am intrat la Colegiul National "Unirea" mi-am dat seama ca nu am nevoie doar de scoala pentru a-mi cladi o baza cat mai solida a viitorului meu, ci am nevoie si de experiente. Astfel ca, acum, apropiindu-ma usor catre deznodamantul anilor mei de liceu, imi dau seama ca cea mai importanta experienta care mi-a fost oferita de aceasta unitate de invatamant a fost proiectul Romania 100.2100.152. Multe cifre si sunt convinsa ca poate parea numele unui proiect mai degraba de domeniul fantasticului, insa: 100 inseamna frumoasa varsta de cand Romania mea este "dodoloata", 2100 de ani se implinesc de la unificarea triburilor geto-dacice de catre Burebista, iar 152 este varsta Colegiului National "Unirea". 
Acum, ca totul a prins un altfel de contur, o sa marturisesc si povestesc cum mi-am dat seama de ce iubesc asa mult Romania: ea m-a invatat ca nu trebuie sa ai averi colosale ca sa te numesti bogat. Si da, intr-adevar, ma simt bogata pentru ca traiesc intr-o tara cu atatea comori in inima ei, cu atatea frumuseti lasate de cei din urma noastra si de creatorul Insusi, care a lasat sa se scurga din paleta incarcata de culori tot verdele crud si ne-a oferit padurile, s-a scurs si destul de mult maro si ne-a dat astfel solurile fertile din Baragan, si nu in ultimul rand, albastrul, tara mea e incununata de mandre ape si "hidratata" in special, de cel mai important fluviu european, oaza noastra de prospetime si bogatie, Dunarea. Insa Romania nu e o tara pustie, ea are suflet, si inca unul fierbinte, care simte cu profunzime si stie sa se bucure de viata si de ce ii ofera aceasta, sufletul sunt oamenii. Si pot spune cu mana pe inima ca, in toate aceste calatorii organizate in cadrul proiectului cu scopul de a redescoperi Romania, am intalnit oameni cum numai intr-o tara Carpato-Danubiano-Pontica poti gasi, adica numai aici. Aceste calatorii au fost atat catre obiective istorice importate cat si catre poteci de munte neumblate si nestiute. 
Am mers, nu ca sa ii reprosam ceva tarii noastre, sa o certam ca poate a mai fost nechibzuita sau ca si-a lasat unii copii sa o paraseasca, ci sa ii demonstram ca noi o iubim indiferent de situatie, pentru ca nu ai cum sa nu-ti iubesti mama neconditionat. Si asa, m-am indragostit. M-am indragostit de munti ireversibil si pentru totdeauna. Si, ca in orice dragoste, am avut parte de trairi nemaipomenite, extraordinare, unice. De multe ori am intampinat si greutati in aceasta iubire, insa, ca in orice "relatie" totul se rezolva la un moment dat prin comunicare. Si le-am vorbit dragilor mei munti de pe mai multe acoperisuri ale Romaniei si ei imi transmiteau inapoi aceleasi declaratii de dragoste. Mi-am dat seama ca mai presus de dragoste, foarte important este respectul, si daca am ales sa ii multumesc naturii ca mi-a oferit o bogatie asa de mareata, am ales sa nu arunc, sa nu uit, sa nu las din greseala in urma mea decat pasii. Am fost in Muntii Semenic, Poiana Rusca, Bucegi, de 2 ori in Pietrosul Rodnei, de 2 ori in Ceahlau si in cele din urma pe varful Lespezi, in Muntii Fagaras, la 2517 m, recordul meu de pana acum, al unui drumet amator. Nu pot exprima in cuvinte oboseala, rasuflarile grele, durerea de spate si de picioare si greutatea unui drum anevoios, parca infinit, sub razele dogoritoare ale soarelui care ne inrosea pielea oferindu-ne sarutari calde de bun venit, sau in calea brizelor montane reci, in ascensiunea catre varf. Era un mix de sentimente si de senzatii. Il vedeam, simteam insa ca orice pas ma indeparteaza. Pentru ca, cu cat inaintam, imi dadeam seama ca mai am foarte mult de parcurs. Insa nimic nu se compara cu zapada din iulie, cu racoarea muntelui, cu florile viu colorate si fluieratul stancilor in bataia nervoasa a vantului. Am reusit sa ating si infinitul, la steaua pe care scrie, cu litere sterse de eroziunea agentilor externi "Vf. Lespezi- 2517m". Si acolo, inconjurata doar de natura, de unitati montane falnice, de o vegetatie pitica, adaptata conditiilor montane, ma simteam libera, fericita, implinita, cu adevarat bogata.


Fisiere in arhiva (1):

  • De ce iubim Romania.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!