Termenul de ,,cuvant" provine din grecescul ,,lexis" si reprezinta unitatea dintre sens si complexul sonor. Oricare ar fi timpul si imprejurarile, pentru a transmite ceva, cuiva, oamenii se folosesc de cuvinte, iar comunicarea umana se realizeaza mai ales cu ajutorul limbii. Ca elemente ale lexicului cuvintele alcatuiesc nivelul lexical al limbii romane, fiind cele mai mici unitati autonome, purtatoare de semnificatie. Atat complexul de sunete cat si sensul sunt conditii necesare de existenta a cuvantului. Asadar, in cuvant distingem: forma-complexul sonor si continutul-sensul. Complexul sonor este o alaturare de sunete menite sa exprime un sens. Cuvintele care au un singur sens (si, de regula, realizeaza o singura semnificatie) se numesc monosemantice (ipotenuza, cateta, saptamana etc). Cuvintele care au mai multe sensuri si care in contexte diferite prezinta mai multe intelesuri se numesc cuvinte polisemantice (carte-invatatura, scrisoare, volum, carnet). Intotdeauna unul din sensurile unui cuvant este mai cunoscut si mai frecvent utilizat, acesta fiind sensul de baza sau principal, iar sensurile mai putin utilizate sunt cele secundare sau derivate. Sensurile unui cuvant pot fi imbogatite prin diferite procedee (metafora, metonimia, sinecdoca, eufemismul, ironia, hiperbola, personificarea si oximoronul) care determina sensul lor figurat caracterizat printr-o puternica forta expresiva. Clase lexicale In limba romana exista doua clase lexicale definite fie prin aplicarea unor criterii extralingvistice (axa diacronica: arhaismul, neologismul; factor geografic: cuvinte populare si regionale; factor social-cultural: argoul, jargonul, terminologia), fie prin aplicarea criteriului lingvistic (raportul dintre continut si expresia lingvistica a relatiei semantice): sinonime, antonime, omonime, incompatibilitate semantica, paronime, pleonasme, tautologii. Clasele lexicale definite dupa criterii extralingvistice sunt: Arhaismele - cuvinte sau expresii vechi care nu se mai folosesc astazi, au iesit din uz datorita evolutiei limbii, sunt o consecinta a modernizarii vocabularului. Exemple in limba romana: lesesc (adjectiv), in prezent polonez. Exemple in limba engleza: thou (prenume), in prezent you (tu). Exemple in limba franceza: engeigner (verb), folosit de La Fontaine, in prezent tromper ( a pacali). Neologismele - cuvinte imprumutate din alte limbi sau create recent, nou intrate in vocabularul unei limbi, pentru a denumi notiuni, obiecte si fenomene ivite in toate domeniile vietii materiale si spirituale, in special in limbajul tehnic si stiintific, cu scopul de a-l imbogati si moderniza. Exemple in limba romana: robot (1920), genocid (1943), blog (1998) Elemente lexicale populare - fapte de limba care se refera fie la realitati din mediul rural (obiecte: blidar, capita, lavita; nume de plante: roinita; nume de animale: fluierar; nume ale lunilor: brumar, faurar, ciresar etc), fie denot un grad aproximativ de cunoastere (exemple: isop, arap) fie sunt fapte de limba in raport cu care elementele lexicale populare prezinta o larga circulatie (exemple: o ditamai surpriza, s-a purces la dans). Regionalismele - cuvinte de circulatie restransa folosite numai in anumite regiuni ale tarii. Regionalismele sunt fapte de limba specifice graiurilor teritoriale, avand o arie de raspandire limitata la o anumita zona si nu generalizata la intreg teritoriul in care se vorbeste limba. Termeni internationali - pot fi grupati in: expresii idiomatice numite si idiotisme, in formule internationale si clisee internationale (exemplu: calcaiul lui Achile-punct vulnerabil).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).