Clasificarea Verbelor

Verbul este o clasa lexico-gramaticala cu un inventar extrem de bogat si deschis, distingandu-se in raport cu alte parti de vorbire, prin mai multe trasaturi. Rolul central al verbului este cel de distribuitor de functii sintactice si de roluri tematice si de purtator al marcilor de predicativitate.

Clasificarile verbelor, data fiind complexitatea trasaturilor semantice care s-au gramaticalizat implica mai multe criterii:

1)clasificarea formala

2)clasificarea semantica

3)clasificarea sintactica

1.Clasificarea formala este foarte bine reprezentata la extreme: simple (foarte multe), compuse (foarte putine), si locutiuni si expresii (de asemenea foarte multe).

a) Verbele simple (1.dintr-un numar de 6867 cate sunt consemnate de DEX, 1996), in randul carora intra si lexemele cu afixe derivate (si cu prefixoide si sufixoide), sunt cele mai multe, asa incat, sub acest aspect este clasa cea mai omogena.

b) Verbele compuse sunt foarte slab reprezentate, poate din cauza ca verbul, fiind implicat in dinamica propozitiei, trebuie sa se conformeze principiului economiei limbii (de a reda continutul semantic fara extinderea expresiei).

Aproape toate sunt calcuri dupa limbile vechi (slava, latina, greaca) sau dupa cele moderne (franceza, italiana): binecuvanta, binevoi binemerita; sinucide, legifera, prolifera, vocifera, satisface, mentine, maltrata). Putine verbe lasa impresia unui model autohton:a batjocori, a multumi etc. Lexemele verbale ca autocaracteriza, bifurca, echivala, electrocuta, teleghida, pirograva nu sunt compuse ci derivate cu prefixoide.

c) Loctiunile verbale (2.DEX-ul consemneaza 1751 de expresii si locutiuni) sunt in numar impresionant. Ele se pot clasifica dupa structura sintactica si dupa proprietetea semantica.

Dupa structura sintactica exista locutiuni care au o stuctura sintactica clara, neopacizata, asa zisele constructii cu verb suport care se comporta ca in sufixarea delocutiva, dupa schema verb+substantiv=substantiv+sufix verbal (a pune intrebari=a intreba, a-l ajuta puterea=a putea, a cadea la invoiala=a se invoi, a depune juramant=a jura, a scoate in relief=a reliefa, a pune pret=a pretui, a pune la proba=a proba etc).

Dupa proprietatea semantica exista locutiuni alcatuite din lexeme care au un sens apropriat de cel al verbului substituent: a duce vorba=a barfi, a avea idee=a sti, a cadea la pat=a se imbolnavi, a face cunoscut=a anunta, a da viata=a naste, a-l fura somnul=a adormi, a induce in eroare=a pacali, a prinde de veste=a afla, a ridica in slavi=a lauda, a storce de puteri=a vlagui etc.

Dupa improprietatea semantica locutiunile presupun un proces de metamorforizare: a face praf si pulbere=a distruge, a bate la cap=a cicali, a calca stramb=a gresi, a-i creste inima=a se bucura, a face din tantar armasar=a exagera, a se imbata cu apa rece=a se amagi, a-i merge la inima=a-i conveni, a se face ca ploua=a ignora, a strange cu usa=a santaja, a spala putina=a fugi etc.

2.Clasificarea