Capitolul I 1. Conceptul de tip lingvistic; 2. Clasificarea morfologico-tipologica a limbilor. Tipurile izolant, aglutinant, flectiv, incorporant; 3. Avantajele si deficientele clasificarii tipologice a limbilor; Capitolul II 1. Clasificarea genealogica a limbilor. Limbile romanice, distribuirea lor teritoriala.
1. Conceptul de tip lingvistic Clasificarea tipologica se realizeaza in baza asemanarii structurale a limbilor, evidentiindu-se identitatile formale sau ,,moduri identice de organizare a materialului lingvistic". Notiunea ,,structura" semnifica ansamblul de relatii ce se stabilesc intre unitatile lingvistice, modul de organizare a acestora. Potrivit conceptiei savantului francez E.Benveniste, ,,odata ce am admis faptul ca limba este un sistem, nu ne ramane decat sa-i analizam structura. Fiind alcatuit din unitati care se conditioneaza reciproc, fiecare sistem se deosebeste de celelalte prin ordonarea interna a unitatilor sale, ordonare care reprezinta propria sa structura". Clasificarea tipologica (morfologica si sintactica) este fundamentata pe conceptul ,,tip lingvistic", definit in raport cu alte concepte (clasa de limba, tip al corespondentelor). Tipul lingvistic presupune un numar relativ redus de trasaturi structurale comune limbilor ce pot apartine unor familii de limbi diferite, pe cand fiecare limba concreta poseda numeroase particularitati ce o deosebesc de alte idiomuri. Tipurile de limbi pot fi deduse in baza unor serii diferite de particularitati lingvistice: tipurile generale dezvaluie trasaturile sistemice si raporturile ierarhice in cadrul sistemelor, pe cand tipurile particulare, ale subsistemelor, evidentiaza trasaturile unor niveluri aparte. Conceptul clasa de limbi presupune totalitatea de limbi ce constituie tipul respectiv. La caracterizarea acestora se opereaza cu notiunea ,,model" ce denota o anumita functie categoriala. Cercetarea este orientata, cu precadere, spre a releva echivalenta unor asemenea functii in diverse limbi. 2. Clasificarea morfologico-tipologica a limbilor. Tipurile izolant, aglutinant, flectiv, incorporant ,,Clasificarea morfologica a limbilor", aratand neconsecintele trifurcatiei in limbi izolante, aglutinative si flexionare (Schlegel, W. Humboldt, Schleicher), precum si defectele celorlalte sisteme propuse (Bopp, Donaldson, Steinthal), ajunsese la concluzia, ca o clasificare morfologica serioasa, daca vom admite chiar ca este posibila, ramane totusi deocamdata un desideratum. Clasificarea tipologica (morfologica) a limbilor, bazata pe date morfologice indiferent de apropierea genetica sau spatiala, bazandu-se exclusiv pe proprietatile structurii lingvistice. Clasificarea tipologica a limbilor incearca sa acopere materialul tuturor limbilor lumii, sa reflecte asemanarile si diferentele lor si, in acelasi timp, sa identifice posibile tipuri de limba si specificuri ale fiecarei limbi sau grup de limbi similare tipologic, bazandu-se pe date nu numai din morfologie, ci si din fonologie, sintaxa, semantica. Baza pentru includerea unei limbi in clasificarea tipologica a limbilor este tipul de limba, adica o caracteristica a proprietatilor fundamentale ale structurii sale. Cu toate acestea, tipul nu este implementat in limba absolut; in realitate, in fiecare limba sunt reprezentate mai multe tipuri, adica fiecare limba este polipolitica. Prin urmare, este necesar sa spunem in ce masura un tip sau altul este prezent in structura unei limbi date; pe aceasta baza, se incearca obtinerea unei interpretari cantitative a caracteristicilor tipologice ale limbii. Urmatoarea clasificare tipologica a limbilor este cea mai acceptata: 1. Limbi izolatoare (sau amorfe): se caracterizeaza prin absenta unor forme inflexionale si, in consecinta, a unor afixe \u200b\u200bformative. Cuvantul din ele este ,,egal cu radacina", de aceea asemenea limbaje sunt uneori numite limbi radacina. Legatura dintre cuvinte este mai putin gramaticala, dar ordinea cuvintelor si semantica lor sunt semnificative din punct de vedere gramatical. Cuvintele lipsite de morfeme aferente sunt izolate intre ele ca parte a propozitiei, de aceea aceste limbi se numesc izolatoare (acestea includ chineza, vietnameza, limbile din Asia de Sud-Est etc.). In structura sintactica a propozitiilor unor astfel de limbi, ordinea cuvintelor este extrem de importanta: subiectul se confrunta intotdeauna cu predicatul, definitia inainte de a fi definit cuvantul, complementul direct dupa verb (cf. in chineza: Gao Shan ,,munti inalti", dar Shan Gao - ,,munti inalti" ); 2. Aplicarea limbilor, in gramatica carora afixele joaca un rol important. Legatura dintre cuvinte este mai gramaticala, cuvintele au afixe \u200b\u200bmorfogeneza. Cu toate acestea, natura relatiei dintre afix si radacina si natura sensului transmis de afix in aceste limbi poate fi diferita. In aceasta legatura, limbile de tip flexiv si aglutinativ se disting in limbile de fixare: a) Limbile afective sunt limbi care se caracterizeaza prin multifunctionalitatea morfemelor aferente (cf. in limba rusa, inflexiunea -a poate transmite semnificatiile gramaticale ale unui numar in sistemul de declinare a substantivelor: un zid de unitate si o pluralitate de oras; tara singulara, tija orasului, vinul si clanul: sotul / sotia). Prezenta unui fenomen de fuziune, adica. intrepatrunderea morfemelor, in care granita dintre radacina si afix devine imposibila; ,,Inflexiune interna", care indica forma gramaticala a cuvantului (cf. germana Bruder ,,fratele" - ,,fratii" Brueder); un numar mare de tipuri de declinare si conjugare nemotivate fonetic si semantic. Limbile influente includ toate limbile indo-europene; b) Limbile aglutinative sunt limbi care sunt un fel de antipod al limbilor inflexate, deoarece ele nu au inflexiune interna, nu exista fuziune, de aceea morfemele se disting cu usurinta in compozitia cuvintelor, formatele transmit o semnificatie gramaticala si in fiecare parte a vorbirii este prezentat un singur tip de inflexiune. Limbile aglutinative se caracterizeaza printr-un sistem dezvoltat de afiliere inflexionala si derivativa, in care afixele sunt caracterizate de unambiguitate gramaticala: ,,se lipesc" secvential de radacina, exprima o semnificatie gramaticala (de exemplu, in limbile uzbeaca si georgiana numarul si cazul sunt exprimate prin doua afixe \u200b\u200bdiferite, comparati datele. pluralul plural al substantivului ,,fata" in limba uzbeka kiz-lar-ga la ,,fete", unde afixul -par- transmite pluralul si sufixul -ha - sensul cazului dativ, in rusa lea aceeasi limba una -AM flexie transmite ambele valori), astfel incat in \u200b\u200baceste limbi exista un tip comun de declinare si conjugare. Limbile aglutinative includ limbile fino-ugrica, turca, tungus-manchu, japoneza, coreeana si alte limbi;
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
