Călăuză pe drumul vieții

Prima impresie creata de Ion Creanga in cercul junimistilor a fost a unui om talentat din popor, care isi valorifica zestrea folclorica, fara legaturi prea mari cu procesul creatiei proprii, fiind numai un medium, un intermediar, unul din lungul sir de autori populari. Prin denumirea de "scriitor poporal " , data de Junimea, cei mai multi au considerat opera sa "ca de o speta cu totul inferioara, ori macar spontana si primara, in nicio legatura cu literatura <culta>"(G. Calinescu). Eroarea junimistilor si mentalitatea lor gresita sunt relevate de G. Calinescu, criticul subliniind atat rolul expresiei lingvistice in creatia sa,atat de pregnant reprezentata, cat si mai ales adecvarea perfecta a acesteia la continut, la "reprezentarile complexe de viata", povestile lui Creanga fiind "aci adevarate nuvele de tip vechi, aci naratiuni fabuloase", "dezvoltari ale unei observatii morale milenare".

Astazi Ion Creanga se infatiseaza cititorului modern ca un autor rafinat, stapan pe universul artei sale, scrierile lui avand acea constructie in care totul se supune unui model interior aflat in corelatie deplina cu expresia lingvistica, nimic nefiind de prisos sau pus la intamplare in text. In "Amintiri din copilarie" incepe aventura spatiala a personajului principal, a lui Nica a lui Stefan a Petrei, manifestata printr-o permanenta tentativa de cucerire a spatiului din jur, sub forma de plecari, de calatorii, toate de o indicibila savoare a cunoasterii. In acest spatiu ce se dezvolta cumulativ, de la locul nasterii, prichiciul vetrei si casa parinteasca, pana la departari tot mai mari, un loc important il ocupa si "Popa Duhu", pe care atat Nica din "Amintiri", cat si Ion Creanga, il au ca model , din copilarie si pana la maturitate.

Parintele Isaia Teodorescu, profesorul lui Ion Creanga la Scoala domneasca din Targu Neamt, pe care scriitorul il admira considerabil, este eternizat de catre acesta in opera "Popa Duhu" (noiembrie 1881), aratandu-le astfel tuturor cititorilor persoana care ii deschide drumul spre cunoastere. In pofida faptului ca, in opera sa, Creanga critica aspru straiele bisericesti, el face totusi si o distinctie clara intre viata monahala si viata preotilor, acestia din urma fiind privilegiati, deoarece pot fi supusi greselilor omenesti.

Un astfel de personaj este preotul Isaia, numit "Popa Duhu", datorita vorbelor sale pline