STRUCTURA SI FUNCTIILE PIELII Pielea are o structura complexa, fiind alcatuita din 3 straturi: epidermul, dermul si hipodermul. Epidermul, stratul exterior, este format la randul sau din mai multe straturi: - stratul cel mai profund, stratul germinativ sau bazal, este format din celule alungite, de forma cilindrica, care formeaza prin diviziune continua alte celule mai noi. Celulele vechi sunt impinse mereu spre suprafata pielii, unde formeaza stratul extern denumit si strat cornos, care vine in contact cu mediul inconjurator; - stratul cornos este rezistent la actiunea factorilor atmosferici, chimici si mecanici, datorita in special faptului ca celulele sale sunt impregnate cu o substanta numita keratina. Acest strat este intr-o continua descuamare. Celulele moarte se desprind si cad, fiind inlocuite cu altele noi. In 24 de ore se descuameaza intre 6 si 14 g de celule cornoase. Grosimea stratului cornos difera de la o regiune la alta a corpului (de exemplu, in regiunea talpilor si a palmelor el este mult mai gros). Sub epiderm se afla dermul, strat format din tesut conjunctiv, in care se gasesc vasele de sange, terminatiile nervoase cu care pipaim, simtim temperatura si durerea, glandele sebacee si sudoripare, muschii pielii si radacina firului de par. Dermul este alimentat in permanenta cu sange si limfa, care hranesc celulele pielii. O insusire importanta a dermului este elasticitatea, gratie careia pielea se poate intinde si destinde. Aceasta insusire scade cu varsta, favorizand aparitia ridurilor. Dupa cum s-a aratat, in derm se gasesc si glandele sudoripare, distribuite si ele in mod inegal pe suprafata pielii. Ele se prezinta sub forma de tuburi care formeaza in derm un mic ghem, din care porneste un canal ce se deschide la suprafata pielii, prin el eliminandu-se sudoarea. Activitatea glandelor sudoripare este sub influenta directa a sistemului nervos, fapt care explica transpiratia abundenta in cazul starilor emotive. Impreuna cu transpiratia se elimina si diverse substante toxice si inutile din organism, ceea ce degreveaza in oarecare masura rinichiul. Transpiratia repetata si abundenta duce la macerarea, la oparirea pielii, constituind un mediu propice pentru dezvoltarea microbilor si a ciupercilor patogene. Rezulta ca o transpiratie exagerata poate avea repercusiuni nefavorabile asupra organismului. In afara de glandele sudoripare, pielea este presarata cu glande sebacee care secreta o grasime denumita ,,sebum". Aceste glande sunt mai numeroase pe fata, pe aripile nasului, pe barbie si pe spate, lipsind pe talpi si pe palme. Singura grasime care unge aceste ultime portiuni este grasimea ramasa dupa evaporarea sudorii. In decursul vietii, secretia glandelor sebacee se modifica simtitor. Activitatea lor este foarte intensa in perioada pubertatii si se micsoreaza treptat, o data cu imbatranirea organismului. Dedesubtul dermului se gaseste un strat de tesut conjunctiv, denumit hipoderm, care uneste pielea de muschi sau oase. Aici, in ochiurile fibrei conjunctive, se afla celule grase care sunt repartizate in mod inegal. Astfel, la nivelul pleoapelor si al urechilor lipsesc cu desavarsire, in timp ce pe abdomen, pe sani sau pe coapse, ele sunt foarte numeroase. Pe suprafata pielii se deschid nenumarate orificii, denumite pori, care sunt de fapt orificiile foliculilor pilosebacei. Foliculul pilosebaceu este alcatuit dintr-un fir de par invelit in teaca sa, o glanda sebacee si un mic muschi anexat la acestea. Porul, denumit "ostium folicular", reprezinta o infundatura, ca o palnie, greu vizibila daca pielea este normala. In cazul unei secretii excesive, aceste orificii se dilata, dand pielii un aspect inestetic si poros. Pielea acopera corpul in intregime si se continua la nivelul gurii, nasului si al celorlalte orificii naturale cu o pielita mai fina, denumita mucoasa. Pielea are o culoare roz-galbuie, care variaza in functie de regiune, grosime, circulatia sangelui si cantitatea de pigment. Pigmentul pielii denumit ,,melanina" se afla in interiorul celulelor din straturile mai adanci ale epidermului si se prezinta sub forma de granule. Gradul de bronzare a pielii difera de la om la om, fiind in raport cu rapiditatea formarii acestui pigment. Unele persoane, din lipsa de pigment, nu se bronzeaza de loc. Pielea indeplineste un rol deosebit de important in mentinerea sanatatii intregului organism. Ea constituie un invelis protector impotriva contactului cu exteriorul, fiind totodata si o bariera impotriva microbilor care se gasesc pe suprafata sa. Pielea sanatoasa, intacta, curatata de toate impuritatile, impiedica dezvoltarea microbilor. O piele normala, sanatoasa, este acida, avand un pH in jurul cifrei de 5-6. O piele al carei pH este mai mare de 7 este alcalina. Aciditatea pielii constituie un factor de aparare a organismului impotriva infectiilor, deoarece microbii se dezvolta in special intr-un mediu alcalin. Aceasta reactie, denumita si ,,mantaua acida "a pielii, se datoreaza faptului ca o data cu sebumul si cu sudoarea se elimina si o serie de acizi grasi. Ingrijirea rationala a pielii face ca aceasta sa fie mentinuta in stare de permanenta sanatate. O ingrijire nerationala sau mentinerea pielii in stare de necuratenie face ca urmele de transpiratie sa se descompuna, devenind alcaline. Se creeaza astfel un mediu propice inmultirii microbilor si deci aparitiei micilor infectii (cosuri, iritatii etc.). Prin indepartarea la timp a sebumului, sudorii, a prafului si a celulelor moarte, pielea este mentinuta supla si sanatoasa. De asemenea, daca integritatea pielii este vatamata prin fisuri, zgarieturi sau diverse leziuni, acestea trebuie dezinfectate pentru a impiedica aparitia infectiilor. Pielea nu este insa un simplu invelis, ci un organ esential al organismului. Ea joaca un rol important in mentinerea constanta a temperaturii corpului, rol pe care si-l indeplineste prin glandele sudoripare (evaporarea transpiratiei produce racorirea corpului). Pielea apara organismul si in sensul ca nu lasa, datorita impermeabilitatii ei, sa se elimine apa, sarurile minerale etc. din interiorul corpului. Ea este un organ de simt, datorita terminatiilor nervoase care receptioneaza senzatiile de durere, caldura, frig, atingere etc. O alta trasatura caracteristica a pielii este aceea de a raspunde repede la variatiile de temperatura. Astfel, sub actiunea frigului, vasele sanguine isi micsoreaza calibrul, pielea devine palida si transpiratia scade. Dimpotriva, sub actiunea caldurii, vasele se dilata pielea se inroseste, transpiratia se accentueaza. Pielea, ca toate tesuturile, respira. Respiratia cutanata fiind tot atat de necesara vietii, ca si respiratia pulmonara. Este cunoscut faptul ca persoanele care prezinta arsuri pe tot corpul isi pierd viata datorita incetarii functiei respiratorii a pielii. Iata de ce o arsura profunda, dar extinsa pe o suprafata mica, este mai putin periculoasa decat o arsura intinsa, chiar daca aceasta este superficiala. In concluzie putem afirma ca o piele sanatoasa, intacta, constituie o oglinda a sanatatii intregului organism.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
