Medicația antidepresivă

Sindromul depresiv se distinge prin unele simptome cardinale:

-diminuarea tonusului neuro-psihic;

-stare depresiva (tristete,melancolie,deprimare,saracie afectiva,uneori anxietate,iritabilitate);

-inhibitia proceselor gandirii(gandire greoaie, lipsa de imaginatie, scaderea puterii de concentrare si a memoriei,idei obsesive, pesimiste , de suicid);

-astenie psihomotorie( oboseala, adinamie, miscari lente, greoaie, uneori pana la suprimarea efortului si initiativei,vorbire excesiv de calma si monotona) sau agitatie(neastampar motor ,uneori cu atitudine plangareata, abordand subiecte cu preocupari hipocondrice).

La acestea se pot adauga simptome asociate:

-descurajare, mai ales in depresiile endogene sau la varstnici , cu idei de insatisfactie sau lipsuri, sentiment de vinovatie;

-dereglari somatice , uneori dominand tabloul clinic, ca tulburari ale somnului( hiposomnie intermitenta si terminala),tulburari digestive ( hiporexie, scaderea sau cresterea in greutate hiposalivatie, greutate epigastrica, greturi, constipatie ), dureri ( cefalee, nevralgii, parestezii, dureri de tip reumatic ), tulburari cardiace (palpitatii, dureri anginoase, aritmii), simptome respiratorii ( dispnee, senzatie de constrictie toracica ), tulburari urogenitale ( dereglari menstruale , diminuarea libidoului, disurie ,poliurie).

“ Depresiunea tardiva”se distinge prin manifestarea fenomenelor depresive dupa varsta de 65 de ani In grupul depresiunilor tardive sunt considerate atat cele care s-au manifestat inainte de 65 de ani si se mentin in continuare cat si cele care apar dupa aceasta varsta. Printre fenomenele clinice de depresiune la varstnici se mentioneaza melancolia de involutie , melancolia tardiva , depresiunile psihogene formele mixte , depresiunile simptomatice, depresiunile iatrogene.

“Depresiunea mascata”(ascunsa) este termenul folosit pentru starile depresive manifestate in principal prin acuze somatice.

Din punct de vedere al biochimiei cerebrale,turnoverul catecolaminelor este scazut in starile depresive , inclusive in cele datorate abuzului de amfetamina ( mai ales pentru noradrenalina) si este crescut in fazele maniacale. De asemenea , continutul in catecolamine al trunchiului cerebral este mai mic la bolnavi cu depresiune endogena , decat la normali , iar metabolismul serotomiei este scazut in fatele depressive si in intervalul dintre ele.

Clasificarea depresiunilor

Se poate face dupa doua criterii:simptomatic si nosologic.

Clasificarea simptomatica este mai usor de facut si este mai utila pentru farmacoterapie.Se iau mai ales in considerare simptomele cardinale , mai ales astenia psihomotorie si agitatia.

Clasificarea nosologica se bazeaza pe originea suferintelor , distigandu-se mai multe tipuri de depresiuni , cu componente somatogene si psihogene diferite.

BAZE FIZICO-CHIMICE

Antidepresivele sunt numite si timoanaleptice. Din punct de vedere therapeutic se disting doua grupe de timoanaleptice:

1. timoleptice, cu efect de redresare a dispozitiei ( starii timice );

2. timeretice, cu efect dezinhibitor , psihostimulant , energizant.

Din punct de vedere chimic timolepticele sunt derivati triciclici sau tetraciclici din grupa difenilamina sau difenilmetan. Timereticele au in comun capacitatea inhibitoare a MAO(monoaminoxidaza). Chimic IMAO, apartin la 4 structuri de baza ;hidrazine ; fenilciclopropilamine; benzilmetilpropinilamine ; indoli.

Proprietatile principale ale antidepresivelor sunt:

a. potentarea aminelor , indeosebi a noradrenalinei, asupra SNC si periferic. Potentarea actiunii amfetaminei asupra SNC;

b. antagonism fata de reserpina;

c. efect anticataleptic. Nu sunt cataleptice si pot antagonize efectul cataleptic al neuroleticelor;

d. efect anticolenergic , periferic si central Antagonizeaza efectul periferic al ACH(acetilcolina) ,efectele centrale ale arecolinei, tremorinei si oxotremorinei ( tremuraturi, hipotermie), convulsiile produse de nicotina la iepuri, reactia de trezire eeg produsa de eseina si nicotina;

e. efect sedativ central , in special la doze mari , cu diminuarea activitatii spontane , potentarea barbituricelor si antagonizarea excitantelor centrale;

f. absenta efectului inhibitor al monoaminoxidazei.

Antidepresivele triciclice actioneaza in general, in egala masura asupra starii depresive , dar pot fi grupate in doua categorii:

a) cu efect energizant ( tip imipramina, cu actiune deosebita desipramina);

b) cu efect de diminuare a agitatiei ( tip amitriptilina).

Antidepresivele au si alte efecte. In general , pentru o substanta, cu cat aceste efecte sunt mai slabe cu atat actiunea timoleptica este mai intense si invers.

Efectele adverse ale antidepresivelor produse frecvent sunt:

-efecte anticolinergice: hiposalivatie ( se administreaza dihidroergotamina); tahicardie, palpitatii,midriaza, cicloplegie; retentie urinara( se diminua dozele sau se opreste administrarea);diminuarea motilitatii gastro-intestinale ( se adm. laxative)

- anxietate (combatuta cu levomepromazina ) si la doze mari psihoza deliranta ( la peste 150mg/zi antidepresive stimulante ).

-hipotensiune arteriala, somnolenta sau insomnie,ameteli, palpitatii,bufeuri.

Medicamente psihotrope active in depresie

I. TIMOLEPTICE( antidepresive in principal stimulatoare ale dispozitiei ):

1. Timoleptice stimulatoare ale dispozitiei

Clorimipramina

Dibenzepin

Dimethacrin

Imipramin

Iprindol

Maprotilin

Melitracen

Noxiptilin