Efectul antimicrobian al gălbenelelor

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante cu tulpină înaltă, ramificată și poroasă, cu flori mari de culoare galben-aurie sau potocalie, cu miros balsamic puternic. Originare din zona mediteraneană, ele cresc spontan sau sunt cultivate ca plante decorative în grădini, se întâlnesc pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a căilor ferate, pe lângă zidurile caselor, poteci, parcuri, etc. Aceasta mai este denumită și ca "floarea ploilor", deoarece anunța venirea ploilor atunci când nu se deschidea, dar totodată se întâlnesc și alte denumiri populare, precum: ochi galbeni, coconite, salomie sau vizdoage.

Ca și compoziție chimică conțin saponozide, mucilagii, carotenoide (aproximativ 3,5%), alcooli triterpenici, flavonoizi și glicozizi flavonici, steroli, taninuri, ulei volatil (aproximativ 0,02%), substanțe amare, vitamina C, acid malic, săruri minerale și substanțe proteice.

În Roma antică, această plantă era folosită la preparea unei supe despre care se spunea că înalță spiritul. Iar, în India, florile strălucitoare decorau altarele din templele hinduse.

În scop terapeutic sunt utilizate florile, acestea fiind cunoscute încă din Evul Mediu pentru proprietățile lor benefice. Conform unor studii efectuate la noi în țară s-a stabilit că extractele liofilizate de flori ligulate în diluție de 0,1-0,25 % inhibă dezvoltarea Stafilococului auriu Oxford, Escherichia coli și Candida albicans. Tot în cadrul acelorași cercetări s-a demonstrat și activitatea antitrichomonazică a extractelor liofilizate.

Gălbenelele prezintă efecte antiinflamatorii, antispastice, antivirale, antifungice și antibacteriene. Ele sunt cunoscute în tratamentul:

- bolilor de ficat;

- anemiei, alergiei, astmului;

- bolilor reumatismale;

- contribuie la creșterea capacității de luptă a organismului împotriva infecțiilor;

- joacă rol de adjuvant în toate infecțiile sau tratamentele care scad imunitatea, precum citostaticele sau la administrarea de antibiotice;

- leziunilor ulceroase ale sânilor, chisturilor, a cancerul mamar și al pielii;

- ulcerului gastric și duodenal, ictere, ulcerații canceroase;

- hemeroizilor, inflamații ale colonului;

- contribuie la vindecarea rănilor, iritațiilor, erupțiilor cutanate, arsurilor;

- a inflamațiilor gătului și a căilor respiratorii;

- durerilor dentare, cefaleei și a durerilor de urechi;

- prezintă efect calamant asupra inimii și a dispoziției și întărește vederea.

Precauții și indicații: gălbenelele sunt practice netoxie, însă trebuie administrate cu prudență, atât intern, cât și extern, în special în cazul care prezintă o sensibilitate alergică la polenul plantelor sau a celor care utilizează medicamente sedative sau hipotensoare , efectele putând fi astfel amplificate. Dozele mai mare de 15 g pe zi, administrare intern, pot cauza puseuri de hipotensiune, în special în cazul bătrânilor, dar și a femeilor însărcinate.

Cea mai frecventă utilizare medicinală a florilor de gălbenele este în tratarea membranelor iritate. De exemplu, în timpul războaielor, pentru tratarea rănilor deschide ale soldaților, doctorii foloseau frunzele de gălbenele. Acestea prezintă rol în vindecarea și regenerarea fiziologică a pielii.

Un studiu efectat în anul 2006, în cadrul laboratoarelor Spitalului Universitar din Granada, Spania, a pus în evidență o puternică acțiune antitumorală a extractelor de gălbenele. Țesuturile cu celule maligne care determină apariția melanomului, a cancerului de sân, de prostată, de pancreas ,etc. au fost tratate cu aceste plante. Concluzia a fost că, sub acțiunea gălbenelelor, dezvoltarea celulelor maligne este inhibată, iar celulele sistemului imunitar, limfocitele sunt stimulate să atace formațiunile tumorale.