Referat - hidrocentrala de la Itaipu

Hidrocentrala de la Itaipu

Numele de Itaipu provine de la o insula care a existat in apropierea santierului de constructie. Itaipu, in limba Guarani, inseamna ”pietrele care canta” .

“Arahide”-un termen des folosit de asa-numiti “experti in economie” si reprezentanti in legatura cu energiile alternative.

‘ Insuficienta’, ‘Nu ne putem baza pe energia alternativa’ ‘Nu este fezabila ”, sunt exprimari des intalnite. ITAIPU demonstreaza contrariul ! Cu o putere mai mare decat 10 centrale atomoelectrice alimenteaza al doilea oras ca marime de pe glob cu electricitate cu zero emisii din 1984, fiind in continuare extinsa pana in 1991. 26% din consumul de energie electrica al Braziliei si 78% din cel al Paraguay este acoperit de ITAIPU.

Itaipu Binacional este compania care detine cea mai mare centrala hidroelectrica operationala din lume. Este o initiativa binationala a Paraguay si Brazilia, situata pe raul Parana la granita dintre cele doua state, la 15 km de Podul Prieteniei. Proiectul se intinde de la Foz do Iguacu in Brazilia si Ciudad del Este in Paraguay in sud pana la Guaira si Salto del Guaira in north. Capacitatea de generare instalata este de 14 GW, cu 20 de unitati generatoare de 700 MW fiecare.

In anul 2000 si-a atins capacitatea record de productie de 93,4 miliarde kWh , ceea ce a reprezentat 93% din necesitatile Paraguayului si 20% din cele ale Braziliei in anul 2005.

Localizata la granita dintre Brazilia si Paraguay si la mica distanta de granita cu Argentina, primul pas luat in vederea constructiei a fost in 1966 cand ministrii de externe ai Braziliei si Paraguay au semnat tratatul bilateral ‘ Documentul de la Ygazu’. Prin acesta s-a stabilit conceperea unui studiu evaluativ al potentialului hidroelectric al raului Parana, aflat in posesia ambelor state.

Acest complex este situat la 14 kilometri de Podul Internaţional ce leagă oraşele Foz do Iguaçúdin Brazilia şi Ciudad del Este din Paraguay. El constă de fapt dintr-o serie de baraje de diverse tipuri, are o lungime totală de 7744 metri şi o înalţime de 225 metri. Centrala hidroelectrică este situată, în mare, la baza barajului principal dar si pe canalul de evacuare. Dintre cele 18 generatoare electrice 15 sunt situate în centrala principală iar 3 sunt situate pe canalul de evacuare.

Canalul de evacuare a surplusului de apă este situat în partea dreaptă a centralei fiind format din 14 segmente având un potenţial de evacuare a apei de 62200 m3/secundă(de două ori mai mare decât cel înregistrat în cazul celei mai mari inundaţii). Pentru a putea fi construit barajul principal şi centrala electrică râul a fost redirecţionat spre stânga printr-un canal. Volumul construcţiei de la Itaipú este deosebit de impresionant.

Pentru realizarea construcţiei s-a mutat albia fluviului Paraná care este al şaptelea din lume şi s-au mutat 50 milioane de tone de rocă şi piatră.

Pe 26 aprilie 1973 cele doua guverne au semnat un tratat “pentru dezvoltarea utilizarii resurselor hidroelectrice ale raului Parana” si au fondat “ITAIPU Binacional” (o cooperare cu capacitatea legala, administrativa si financiara si responsabilitatea tehnica de a planifica, construi si pune in functiune proiectul hidrocentralei) in 17 mai 1974.

Constructia efectiva a inceput in 1975, atingand apogeul in 1978 cand la proiect lucrau 30 000 de oameni. Productia lunara de beton a proiectului atingea 338 000 metri cubi. In total s-a folosit de 15 ori cantitatea de beton utilizata pentru constructia ”Eurotunelului”. Barajul atinge o inaltime de 196 de metri si are o lungime de 7,76 kilometri. Lacul de acumulare astfel creat are o lungime de 170 de kilometri si o capacitate de 29 miliarde tone de apa.