Claude Louis Navier

Claude Louis Navier ( nume complet: Claude Louis Marie Henri Navier ) a fost inginer francez şi fizician specializat în mecanică.

Celebrele ecuaţii Navier – Stokes au fost numite după el şi George Gabriel Stokes.

În timpul revoluţiei franceze tatăl său a fost avocat al Adunării Legislative în Paris iar unchiul mamei sale, inginerul Emiland Gauthey, lucra la sediul central al Corpului de Poduri şi Şosele, acesta oferindu-i lui Navier un mare interes pentru inginerie.

După moartea tatălui său, mama lui Navier s-a întors în oraşul natal, lăsându-l pe acesta în grija unchiului său.

În 1802 a intrat la Şcoala Politehnică, iar după primul an a fost printre primii zece studenţi, trimişi să lucreze în domeniu, în Boulogne.

Primul an la Şcoala Politehnică a avut un mare impact asupra stilului său ştiinţific, avându-l ca profesor de analiză pe Fourier, ulterior, Navier devenind prietenul şi protejatul său.

În 1804 a intrat la Şcoala de Poduri şi Şosele, pe care a absolvit-o în 1806, fiind printre cei mai buni absolvenţi din clasa lui.

După ce a lucrat câteva luni în domeniu, a fost adus în Paris, pentru a lua locul unchiului său, care murise, devenind astfel inginer şef al Franţei. Simţindu-se nesigur financiar, a rămas în Paris pentru restul vieţii.

A devenit membru al Academiei de Ştiinţe din Franţa în 1824 şi cavaler al Legiunii de Onoare în 1831.

În 1819 şi-a desăvârşit cursurile în mecanică aplicată la Şcoala de Poduri şi Şosele, iar în 1830 a devenit profesor titular.

În 1831 l-a înlocuit pe Cauchy la Şcoala Politehnică. A participat la prelegerile lui Henri de Saint-Simon despre teoria pozitivismului, numindu-l pe Auguste Comte asistentul său, la Şcoala Politehnică.