Tubul Cinescop Color Tricromatic

Tuburile cinescop tricromatice sunt folosite în receptoarele de TVC pentru transformarea semnalelor video corespunzătoare culorilor fundamentale (sau a semnalelor diferenţa de culoare ) in energie luminoasă , capabila sa producă imaginile de televiziune în culori .

Tipuri de cinescoape tricromatice. După modul de reconstituire a imaginii în culori se deosebesc cinescoape tricromatice de tip simultan , în care fiecare dintre culorile fundamentale R,G,B este prezentă , în principiu , în fiecare moment (în afară de cazul în care luminanţa culorii este nula) şi cinescoape tricromatice de tip secvenţial , în care numai una dintre cele trei culori R,G,B este redată într-un moment dat . În acest caz , viteza de succesiune a culorilor trebuie sa fie suficient de mare pentru ca ochiul sa nu poată discerne culorile separat , astfel încât prin „integrarea” celor trei informaţii sa se obtina senzaţia corespunzătoare imaginii în culori transmise .

I. PRINCIPII CONSTRUCTIVE

Ca exemple de tuburi din prima categorie se pot menţiona : tubul tricromatic cu masca performanta , tubul cromatron cu trei tunuri electronice şi cu grila de postfocalizare , tubul trinitron etc. , toate aceste tuburi formând imaginea în culori cu ajutorul a trei fascicule electronice comandate de semnalele şi .

Tuburile cinescop cu acţiune secvenţială sunt prevăzute cu un singur tun electronic , care excita succesiv luminoforii corespunzători culorilor fundamentale . Se pot da ca exemplu tubul cromatron cu un singur fascicul , cinescopul cu indexare , tubul tip banană etc.

Cinescopul tricromatic cu mască perforată a fost realizat de firma RCA în anul 1950. Fiind perfecţionat de la an la an , el a ajuns sa fie utilizat în majoritatea televizoarelor în culori existente pe glob în etapa actuală.

Construcţia şi funcţionarea acestui tub sunt descrise pe larg în literatura noastră , astfel ca în cele ce urmează se vor prezenta pe scurt principalele sale caracteristici . Ecranul tubului este un mozaic realizat dintr-un număr foarte mare de granule de luminofori R, G, B , aşezate în vârfurile unor triunghiuri echilaterale (triade) , care se succed cu regularitate . Fasciculele electronice sânt formate de trei tunuri dispuse în triunghi (tunuri în ) .

Fig.1

În imediata apropiere a ecranului este aşezată o mască perforată cu orificii circulare , al căror număr este egal cu cel al triadelor . Sistemul electrono-optic al tubului este astfel construit încât cele trei fascicule focalizate trec sub un unghi de circa prin orificiile măştii , pentru a cădea apoi pe luminoforii a căror culoare corespunde cu semnalul video aplicat tunului electronic respectiv. Elementele constructive ale tubului sânt arătate în figura parametrii mai importanţi ai unor tipuri aflate în exploatare fiind prezentaţi în tabel .

Tabelul .1

Dezavantaje. Tuburile tricromatice cu mască perforată necesită un număr mare de reglaje în exploatare , fără de care nu se poate obţine o calitate corespunzătoare a reproducerii culorilor pe întreaga suprafaţă a reproducerii culorilor pe întreaga suprafaţă a ecranului (3 x 1 +1= convergenta statică radială şi laterală ; 3 4 = convergenţă dinamică etc.) . Întrucât transparentă măştii nu depăşeşte 15-18% , pentru a obţine o strălucire suficientă a ecranului se măreşte tensiunea la accelerare pana la 25 kV şi curentul de fascicul – până la 1-1,5 mA. Puterea cerută generatoarelor de baleiaj creste şi ea de 1,5- 3 ori în funcţie de unghiul de deflexiune ( sau ) şi de diametrul gâtului tubului (36,5 sau 29,1 mm) .

De asemenea tubul este foarte sensibil la câmpurile magnetice perturbatoare (câmpul magnetic terestru etc.) , necesitând instalarea unor bobine de demagnetizare şi a unor ecrane magnetice speciale.

Cinescopul tricromatic cu grila de defocalizare .

Particularităţi constructive . Acest tip de cinescop are ecranul format din benzi alternative de luminofori R , G , B , iar în locul măştii perforate se foloseşte o grila din sârme subţiri verticale , astfel aşezate încât la fiecare sârmă sa corespundă o tripletă de luminofori fig. Grila de defocalizare (sau postfocaliare ) are o tensiune de 7,5 kV , astfel ca electronii fasciculelor sunt acceleraţi puternic spre ecran ( =25 kV ) sârmele grilei acţionând ca un sistem de lentile cilindrice paralele care obliga fasciculul electronic (ce soseşte sub un anumit unghi ) să cadă pe o anumita bandă de luminofor.

Avantaje. Deoarece grila are o transparentă de 80% , se obţine o strălucire mare a ecranului cu un curent mai redus şi cu o tensiune de modulaţie mai mica . Prin aşezarea tunurilor în acelaşi