Generalitati
Traductorul este un echipament component al unui sistem automat, care transforma o marime de masurat (supravegheat, reglat) intr-o alta marime apta de a fi prelucrata de dispozitivul de automatizare. Avand functia de informare permanenta asupra unui anumit parametru specific, el face parte din intimitatea procesului controlat.
Locul traductorului in cadrul sistemului automat este intre instalatia care contine sediul procesului si elementul de comparatie al dispozitivului de automatizare. El este situat deci in calea informationala, avand sensul de transmisie de la proces catre sistemul de conducere.
Un traductor este compus din doua elemente principale:
- Detectorul (senzorul, captorul), care reprezinta elementul sensibil specific marimii ce este masurata (controlata). El este in contact permanent cu elementul controlat si realizeaza functia de sesizare a variatiilor ce intervin. Exemple: termistorul, cuartul piezoelectric, celula fotoelectrica etc.
- Adaptorul, care reprezinta partea ce prelucreaza si converteste semnalul dat de detector intr-o marime utilizabila de dispozitivul de masurare.
In prezent se cunosc si se folosesc o varietate mare de traductoare, clasificate dupa mai multe criterii si anume:
- criteriul principiului de functionare (generatoare si parametrice);
- criteriul naturii marimii masurate (pentru marimi electrice si pentru marimi neelectrice);
- criteriul de forma al marimii de iesire (analogice, cu impulsuri, numerice).
Pentru a fi eficient, un traductor trebuie sa fie caracterizat prin:
- sensibilitate mare;
- stabilitate in timp;
- fiabilitate mai mare decat a sistemului supravegheat;
- specificitate, adica sa actioneze numai la variatiile parametrului supravegheat;
- histerezis (intarziere) care sa duca la eliminarea comenzilor false sau oscilante;
- consum redus;
- simplitate si intretinere usoara;
- insensibilitate la perturbatii.
In foarte multe instalatii automatizate se folosesc cu multa eficienta si traductoarele de proximitate.
In tehnica, notiunea de proximitate se refera de regula la gradul de apropiere dintre doua corpuri. In multe instalatii tehnice se intalnesc cazuri unde controlul pozitiei unui dispozitiv fata de altul face parte din insusi procesul tehnologic, motiv pentru care acestei tehnici i se acorda de mai multa vreme o foarte mare atentie. Acest control al pozitiei dintre dispozitive aflate in deplasare, dintre care unul reprezinta sistemul de referinta, se face cu ajutorul traductoarelor de proximitate. Acest control se face fara existenta vreunui contact galvanic intre cele doua corpuri, traductoarele de proximitate cele mai raspandite, avand o caracteristica tip releu ("tot sau nimic"), adica semnalul de iesire reprezinta prezenta sau absenta obiectului controlat. Ca exemple, amintim cazul traductoarelor de proximitate care controleaza pozitia de capat de cursa al unui suport ce poarta o piesa supusa prelucrarii, cazul cand se controleaza apropierea pana la o anumita distanta a doua piese sau cand se sesizeaza prezenta (aparitia) unui obiect in zona controlata.
In viata de toate zilele, traductorul de proximitate poate fi folosit pentru controlul deschiderii sau inchiderii unei usi sau a unei ferestre, pentru avertizarea departarii nedorite a doua obiecte (lazi, dulapuri etc.), pentru controlul existentei unui obiect metalic (cazul detectoarelor de metale), pentru sesizarea apropierii unei persoane, pentru controlul parcarii unui autovehicul in garaj etc.
Exista doua tipuri de traductoare de proximitate: magnetice si inductive.
Traductoare de proximitate magnetice
Constructia studiata consta dintr-un contact intrerupator si dintr-un magnet permanent. Cand magnetul se afla la o distanta foarte mica de contactul intrerupator, acesta se inchide, efectuand astfel inchiderea unui circuit electric. Cand magnetul permanent este indepartat de contact, acesta revine in starea initiala, de repaus, intrerupand astfel circuitul.
Principiul care sta la baza functionarii acestui tip de traductor, este proprietatea unui magnet de a atrage orice obiect feromagnetic aflat in campul sau de actiune. Astfel daca apropiem un magnet de un cui sau de o lama de ras, aceste corpuri vor fi atrase cu repeziciune de catre magnet. De asemeni, daca fixam o lama la un capat si apropiem de ea un magnet se va observa ca lama se curbeaza tinzand sa se apropie de magnet.
Plecand de la aceasta ultima experienta, se va descrie in continuare constructia unui contact. Dintr-o lama de ras decalita se taie o fasie avand dimensiunile de 3 x 35 mm. La capetele acestei fasii elastice (a) se fac doua gauri (fig.10.a).
Fig.10.
In orificiul cu diametrul de 1,5 mm se va nitui un contact din sarma de cupru sau sarma de argint. Se poate folosi cu rezultate bune si o parte dintr-un contact tip platina, folosit la relee electromagnetice sau la ruptoare auto. Inaltimea contactului mobil va fi de 1 1,5 mm. De retinut ca inainte de fixarea acestui contact lama va trebui recalita, operatie care consta in incalzirea ei pana la rosu urmata de racirea rapida in apa.
Pentru urmatoarea piesa (b), din fig.10.b, se va folosi tabla de alama groasa de 1 mm. Terminalul de 6 x 1 care apare la aceasta piesa foloseste pentru conectarea releului la schema electronica.
Piesa (c) din fig.10.c se va realiza din textolit, material plastic sau orice alt material electroizolant avand o grosime de 2 mm.
Piesa (d) din fig.10.d se va realiza din tabla de alama groasa de 1 1,5 mm. In orificiul de 2 mm diametru aflat la distanta de 3 mm de margine se va nitui contactul fix, care va consta, ca si in cazul contactului mobil dintr-o bucata de cupru sau alt material convenabil.
Piesa (e) va fi confectionata din tabla de fier groasa de 0,5 mm sau dintr-o tola de transformator.
Montarea contactului se va face astfel: peste piesa (c) se aseaza la unul din capete lamela (a), iar peste aceasta piesa (b), asa fel ca orificiile cu diametrul de 2 mm sa corespunda intre ele, iar lamela sa cada in dreptul ferestrei piesei (c).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
