Realizarea transformatoarelor de rețea

Transformatoarele de retea sunt necesare pentru obtinerea tensiunilor alternative care se redreseaza in alimentatoare, sau in aparatele cu tuburi electronice, ofereau si tensiunea alternativa, sub intensitate ralativ mare, pentru alimentarea filamentelor tuburilor. Tinand seama si de necesitatea de izolare desavarsita a montajelor de reteaua de curent alternativ, folosirea transformatoarelor de retea este singura posibilitate de adoptat pentru evitarea unor accidente prin electrocutare, sau a deteriorarii altor aparate, de alta constructie care se conecteaza la aparatura confectionata de amator. De aceea, pe langa dimensionarea corespunzatoare a oricarui transformator, se pune foarte serios problema izolatiei cat mai bune intre primarul transformatorului, alimentat de retea si secundarele transformatorului care alimenteaza montajul si care au contact cu sasiul montajului. In comert exista o mare diversitate de transformatoare de reatea, gata confectionate. Multe asemenea transformatoare pot fi procurate din aparatura veche, buna de demontat, care folosea tuburi electronice. De cele mai multe ori, asemenea transformatoare au un gabarit necorespunzator, sau ofera in secundar tensiuni care nu se potrivesc de fel cerintelor amatorului. In asemenea cazuri, mai ales atunci cand se urmareste obtinerea unui montaj modern, compact, eventual miniaturizat, se recomanda ca amatorul sa-si confectioneze singur transformatoarele de care are nevoie.

Pentru unele montaje simple se pot utiliza transformatoare de sonerie, scoase din carcasa lor. Asemenea transformatoare, din cauza izolatiei foarte bune, folosind o carcasa sectionata, pot alimenta chiar mici amplificatoare, pana la o putere de 5...6W, cu tranzistoare de putere medie sau circuite integrate; dar au un camp magnetic de dispersie foarte mare, producand brum prin inductie magnetica in montajul pe care-l alimenteaza. O alta posibilitate, cu fiabilitate foarte buna si cu un camp dispers magnetic minim, consta in folosirea unor transformatoare de iesire de cadre, de la televizor. De obicei, un asemenea transformator are o izolatie deosebit de buna intre primar si secundar si asigura o tensiune in preajma valorii de 12V in secundar, daca primarul sau se conecteaza la reteaua de 220V. Se recomanda ca tolele acestui tip de transformator sa se reaseze in stare alternata. Atat in cazul transformatoarelor de sonerie cat si a transformatoarelor de iesire de cadre, eventual si audio, numarul de spire din secundar si grosimea sarmei de bobinaj pot fi modificate de amator prin rebobinare, functie de cerintele montajelor de alimentat.

De asemenea, amatorul poate recupera transformatoare cu unele bobinaje intrerupte sau arse, cu carcase lovite sau sparte. In acest caz se desfac tolele cu toata atentia, pentru a nu se rani mainile, apoi tolele se strang in manunchi cu ajutorul unor bucati de sarma, astfel ca sa nu se risipeasca. Pachetul de tole E+I astfel obtinut se ambaleaza in foita de plastic sau hartie, notandu-se citet sectiunea miezului in centrimetrii patrati. Sarma de bobinaj se desface de pe carcasa originala si se infasoara pe mici mosorase de lemn, metal sau plastic - cum sunt de pilda mosorasele de la filmele fotografice 6X 9, carora li se perforeaza axial un orificiu de 6 mm diametru, la fel cu atentie, pentru a nu se leza mainile. Pe capacelul mosorelului se noteaza prin zgariere diametru sarmei.

Miezurile de tole si sarma de bobinaj pot fi folosite la confectionarea unor transformatoare, dupa necesitati. Conductorul de bobinaj cu izolatie arsa trebuie dat la deseuri, deoarece in cazul refolosirii lui intr-un transformator, acesta va lua foc de la prima proba. Sarma arsa poate fi totusi folosita pentru conexiuni dezizolate, la mici lucrari artizanale, in cazul sarmei cu diametru de peste 0.5mm, necesara la bobinaj in cantitate mica, se poate incerca reizolarea ei prin pensulare cu vopsea nitrocelulozica sau de ulei, care mentine izolatia si lasand distanta suficienta intre spire.

Transformatoarele de retea provenite de la montaje electronice vechi, cu tuburi electronice, care corespund ca putere, deci ca suprafata a sectiunii scopurilor unei constructii noi cu tranzistoare, vor fi debobinate numai de secundare, primarul lasandu-se intact, intrucat sectiunea conductorului de bobinaj si numarul de spire corespunde optim puterii absorbite de transformator de la retea, care se preia de catre noile secundare. Aceste secundare vor fi bineinteles rebobinate de catre amator, functie de cerintele montajului care se realizeaza.

In general, pentru a obtine rezultate bune, nu se vor face economii nejustificate la alegerea transformatorului de retea. Daca un montaj stereo, de pilda, cere un transformator de retea de dimensiuni prea mari, care duce la o stricare a gabaritului dorit pentru montaj, se poate utiliza un artificiu si anume, montajul stereo poate fi alimentat prin doua transformatoare separate de retea, de dimensiuni mai mici, bobinate pe miezuri de transformatoare de iesire de cadre sau audio de televizor, plasate de o parte si de alta a amplificatorului, fie cele doua transformatoare avand secundarele conectate in serie sau paralel fiecare cu ale celuilalt, fie, eventual, fiecare transformator alimentand cate o celula de redresare si filtrare separata. Astfel se obtine o autonomie totala a celor doua canale din amplificatorul stereo, imposibilitate de a avea reactii mutuale prin surse de alimentare, o reducere importanta a campurilor magnetice parazitare date de miezurile celor doua transformatoare, usor de obtinut prin fazarea corespunzatoare a primarelor, o echilibrare a greutatii amplificatorului stereo. In plus este o solutie ieftina, cum si suprapunerea a doua miezuri mai mici - dar identice - pentru obtinerea unui miez mai mare, devine o solutie posibila si avantajoasa la alte constructii.

Pentru proiectarea rapida a oricarui transformator de retea se procedeaza in felul urmator:

In primul rand miezul transformatorului nu se alege la intamplare, ci se calculeaza functie de puterea absorbita de secundarele transformatorului, care alimenteaza un anumit montaj. In cazul unui singur secundar, se ia in considerare puterea absorbita numai de el; la mai multe secundare se face suma puterilor. De exemplu, un transformator necesita in secundar o putere 10W, care inseamna o tensiune necesara de 20V la o intensitate de 0.5A. De asemenea, un secundar pentru alimentarea unui beculet pilot de 6V/0.3A.