Radarul Panoramic de Bord

Navigaţia Aeriană este ştiinţa care se ocupă cu studiul mijloacelor şi procedeelor pentru conducerea aeronavelor în zbor.

Rolul navigaţiei aeriene constă în a îmbina cu pricepere teoria cu practica folosirii diferitelor mijloace tehnice care stau la dispoziţia echipajului, creându-se posibilitatea de a se executa întocmai zborul pe un drum ordonat, ieşirea la reper cu precizie şi la timpul fixat, rezolvarea cu succes a situaţiilor neprevăzute care s-au ivit în timpul zborului şi aterizarea în perfecte condiţii, chiar fără vizibilitatea solului.

În prezent, navigaţia cu radar este cea mai des întrebuinţată şi foloseşte radiocompasuri, radiogoniometre, radiofaruri, staţii de radiolegătură, radare terestre şi de bord, radioaltimetre, radiobalize, radiomarchere, hărţi, cronometre;

Navigaţia radio este metoda generală de navigaţie, folosită de toate categoriile şi tipurile de avioane şi elicoptere. Ea se bazează pe utilizarea posibilităţilor pe care le oferă radiotehnica în determinarea direcţiei şi distanţei cu ajutorul undelor electromagnetice. Din această cauză ea oferă în acelaşi timp cel mai înalt grad de precizie şi de automatizare în determinarea elementelor de navigaţie.

Unul din sistemele foarte mult utilizate in prezent, si care functioneaza pe acest principiu este radarul panoramic de bord.

Consideratii generale

Radarul panoramic de bord este un mijloc de radionavigaţie goniotelemetric autonom foarte eficient atât în zborul deasupra uscatului cât şi deasupra mării, atunci când pe întinderea ei şi în limitele zonei de descoperire există insule sau ţărmul uscatului.

Spre deosebire de alte mijloace goniotelemetrice, radarul panoramic de bord prezintă o serie de avantaje şi anume:

a) numărul mare de repere existente pe sol şi identificate pe ecran permit alegerea acelora mai caracteristice pentru determinarea gismentelor sau relevmentelor necesare orientării;

b) lipsa radiodeviaţiei în determinarea relevmentelor;

c) folosirea reperelor terestre pentru determinarea vitezei la sol şi a derivei;

d) localizarea în spaţiu a formaţiunilor noroase şi identificarea acelora care conţin nuclee periculoase zborului;

e) permite descoperirea altor avioane care zboară în faţă, asigurând prin aceasta prevenirea abordajelor;

f) oferă posibilitatea determinării obstacolelor şi înălţimii de siguranţă în regiunile muntoase.

În acelaşi timp, radarului panoramic de bord îi sunt atribuite următoarele dezavantaje:

- relevmentul avionului nu poate fi obţinut direct, ci numai prin calcul, pe baza capului compas ;

- pentru efectuarea corectă a diferitelor determinări, a identificării diferitelor categorii de repere sunt necesare unele deprinderi practice.

Ecranul şi pupitrul de comandă a unui radar panoramic de bord:

Radarul panoramic de bord emite două petale diferite: o petală foarte îngustă (petală ac) (fig.1) a cărei lărgime este în jur de 3°, destinată pentru descoperirea formaţiunilor orajoase şi o petală de tip cosec pătrată (fig.2) a cărei deschidere în plan vertical este cuprinsă între 25°-35° cu o lăţime de aproximativ 3°. Acest fascicol este destinat supravegherii solului şi determinării elementelor de navigaţie: viteza la sol, deriva, relevmentul şi punctul avionului, etc.

Fig. 1. Diagrama îngustă a unui radar de bord

Fig. 2. Diagrama cosecantă a unui radar panoramic de bord

Caracteristici:

- precizia în determinarea azimutului : + 1,5°-2° ;

- precizia în determinarea distanţei : 2-3%;

- precizia în determinarea unghiului de înălţare : + 1%.

Frecvenţele de lucru mai sus menţionate (lungimea de undă =3cm) sunt critice pentru radarul de bord deoarece o frecvenţă mai mică de 9300 MHz nu prezintă particularităţile de reflecţie cele mai corespunzătoare nevoilor pentru care a fost conceput radarul, iar o frecvenţă mai ridicată decât 10000 MHz din contră este uşor reflectată de ceaţă şi nori, ceea ce de asemenea l-ar face inutilizabil în anumite condiţii meteorologice de zbor.

Datorită proprietăţilor de reflectare a diferitelor obstacole de pe suprafaţa terenului şi a lungimii de undă critice a radarului de bord, prin observarea liniei de desfăşurare se pot determina reperele aflate pe direcţia de zbor a avionului.

Pentru a obţine imaginea terenului, antena are o mişcare de balans continuă în sector, radierea în spaţiu făcându-se numai în deplasarea antenei dinspre stânga spre dreapta şi sincron cu aceasta se deplasează şi linia desfăşurării de pe ecranul indicatorului.