Terapia ocupațională și ergoterapia

Extras din referat Cum descarc?

Generalitati
Sanatatea societatii actuale - ca premisa a unei calitati superioare a vietii - este afectata in ultimele decenii de o serie de factori care au condus la cresterea alarmanta a categoriilor de populatie incadrate si depistate cu diferite handicapuri si invaliditati, aceste persoane fiind deseori marginalizate social si profesional. Cauzele care genereaza aceste aspecte nedorite sunt multiple: accidentele de munca, conditii, utilajele si aparatura neconforma, stresul si suprasolicitarea nervoasa, poluarea, alimentatia deficitara, excesiva sau incorecta, deficiente congenitale, accidentele sportive, conflictele militare etc.
Termenul de ergoterapie este frecvent intalnit in tarile de limba franceza, cel de terapie ocupationala in cele de limba engleza.
Valentele muncii ca metoda de recuperare si tratament sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Chiar daca cei doi termeni presupun deseori suprapunerea activitatilor care ii definesc, exista totusi o diferentiere majora intre ei, si anume faptul ca ergoterapia este orientata catre producerea de bunuri materiale/scop economic -  confectionarea de obiecte vandabile gen covoare, vase de lut, figurine, obiecte de artizanat, cosuri din nuiele. etc - care pot fi valorificate, permit acumularea de venituri si deci autonomia financiara, pe cand terapia ocupationala are un sens mai larg, ingloband de regula la debutul activitatii de recuperare mai multe activitati variate ca forma si continut, fara a produce obligatoriu bunuri materiale: meloterapia, artterapia, ludoterapia, biblioterapia etc. 
S-a constatat ca inactivitatea fizica prezenta pe timpul perioadei de spitalizare va conduce la deconditionare fizica si psihica, caracterizate de scaderea potentialului motric, reducerea capacitatii de efort, instalarea starilor depresive si aparitia sentimentului de inutilitate, socializare deficitara, cresterea numarului de zile alocate concediului de odihna, reintegrare profesionala greoaie sau absenta acesteia. 
Prin folosirea tehnicilor specifice terapiei ocupationale si ergoterapiei, care se opun unui regim de viata pasiv/inactiv generat de spitalizarile de lunga durata, toate aceste situatii nedorite pot fi eliminate sau diminuate ca manifestare. Implicarea persoanelor in activitatile specifice terapiei ocupationale, care au deseori un anumit scop clar conturat si cunoscut de pacienti, va determina concentrarea acestora pe realizarea scopului in sine, nu pe procesele, mecanismele si modificarile din organism care contribuie la atingerea finalitatii propuse. Exemplu: confectionarea unui obiect/cos din rachita va conduce la coordonari complexe si miscari ce solicita precizia bratelor, la cresterea capacitatii de concentrare a atentiei, la o anumita frecventa optima de lucru a miscarilor, o rezistenta musculara si nervoasa generata de monotonia activitatii, dar acestea nu vor fi constientizate, pentru ca realizarea obiectului respectiv este in centrul preocuparilor si nu prin ce actiuni musculare sau procese nervoase este el confectionat. 
Definitii ale terapiei ocupationale si ergoterapiei 
Ergoterapia se defineste ca fiind ,,terapia prin munca remunerata si asigurata, pe cat posibil, pe baza de autofinantare." (Popescu, 1993). 
,,Terapia ocupationala este arta si stiinta de a dirija participarea omului spre indeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a-i restabili, sustine si spori performanta, de a usura invatarea acelor abilitati si functii esentiale pentru adaptare si productivitate, de a diminua, sau corecta aspectele patologice si de a promova starea de sanatate mintala." (Council on Standards, Adjot, 1972). 
Ergoterapia presupune activitati productive in cadrul muncii remunerate. Acest aspect permite realizarea reinsertiei profesionale si sociale a individului. Ea faciliteaza cresterea si manifestarea interesului pentru munca si formarea unor stereotipuri dinamice utile in activitatile productive specifice, urmata secundar si de reintegrarea sociala favorabila. Se pune accentul pe formarea abilitatilor manuale prin invatarea diferitelor activitati de munca. De cele mai multe ori, este abordata ca metoda integrata in cadrul terapiei ocupationale si, doar in sens restrans, ca procedeu de recuperare realizat in cadrul atelierelor specializate din cadrul spitalelor si institutiilor de asistenta sociala, scoli profesionale, unitati de invatamant speciale, camine de batrani (Popescu, 1993). 
Activitatile practice din cadrul terapiei ocupationale au rolul de a devia atentia pacientilor de la subiecte neplacute sau eventualele dureri, de a facilita gandirea pozitiva, de a creste capacitatea de concentrare a atentiei, de a asigura odihna activa, de a educa gandirea si imaginatia, de a solicita coordonarea si implicarea mainilor, ochilor, muschilor in realizarea activitatilor variate, de a oferi o posibila noua vocatie/reprofesionalizare.

Fisiere in arhiva (1):

 Terapia ocupationala si ergoterapia.docx

Bibliografie

1. Ciocoi Pop, Dumitru-Rares, Terapie ocupationala, curs de uz intern, Universitatea ,,Babes-Bolyai", Cluj-Napoca, 2009, 68p.