Teoria educației fizice și sportului - finalități educaționale

Generalităţi

Educaţia, ca acţiune umană, vizează postularea şi împlinirea unui scop, a unui proiect de devenire umană.

Nu putem educa fără a cunoaşte finalităţile demersului, prototipul de personalitate către care tindem. Prin finalităţi se conturează scopul ultim şi cel mai înalt al perfecţiunii umane.

Finalitatea este caracteristica esenţială a educaţiei şi se exprimă prin:

q Idealul educativ.

q Obiectivele educaţiei.

Pe baza idealului educaţional se fixează idealul educaţiei fizice, scopurile şi obiectivele E.F.S.

Finalitatile educatiei reprezinta orientarile asumate la nivel de politica a educatiei in vederea realizarii activitatii de formare-devoltare a personalitatii umane conform anumitor valori vizate in proiectarea sistemului si a procesului de invatamant.

Finalitatile reprezinta directiile, orientarile strategice ale functionarii invatamantului, intr-o anumita perioada istorica, a dezvoltarii social-economice si culturale a unei societati.

Ideal

“IDEALUL este în sine o realitate în devenire “ – N. Titulescu –

“Omul întreg îşi călăuzeşte viaţa prin reprezentări anticipate prin ceea ce numim- cauze finale- sau mai comun - IDEALURI- “ – G.Călinescu-

“ E înălţător să îţi alegi un ţel şi apoi trecând prin foc s-ajungi la el”- H.Ibsen-

Idealul E.F.S.

este o imagine model, o expresiIDEALUL EDUCAŢIEI FIZICE e a perfecţiunii umane; el desemnează” cum trebuie să arate “, dar şi “ce trebuie să ştie să facă subiectul”, ca să fie integrat în societate.

IDEALUL E.F.S. poate fi exprimat astfel: omul sănătos fizic şi psihic, cu o dezvoltare fizică armonioasă, ţinută corporală corectă, aptitudini motrice dezvoltate multilateral, cunoştinţe asupra valorilor de utilizare a exerciţiilor fizice cu scop preventiv, corectiv şi recuperator, capabil să se autoorganizeze în timpul liber şi mai târziu în cadrul educaţiei permanente.

TIPURI DE IDEAL EDUCAŢIONAL

În Sparta idealul urmărea dezvoltarea fizică şi militară a cetăţenilor liberi, era un ideal limitat;

În Atena –idealul urmărea dezvoltarea armonioasă a personalităţii şi era exprimat prin cuvântul KALOKAGATHIA, sau expresia KALOS KAI AGATOS (OM FRUMOS ŞI BUN). Era un ideal cea urmarea dezvoltarea personalităţii şi pe plan estetic şi moral.

În Roma antică idealul a fost exprimat de poetul latin Juvenal:

Optandum est ut vit mens sana in corpore sano (de dorit ca o minte sănătoasă să fie într-un corp sănătos)

TIPURI DE IDEAL EDUCAŢIONAL

În epoca feudală - idealul a cunoscut două modele distincte:

cel al clericilor - bazat pe însuşirea celor şapte arte liberale: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia, muzica.

Cel al feudalilor laici - bazat pe însuşirea celor şapte virtuţi cavalereşti.

Se punea accent mai mult pe dezvoltarea fizică şi militară şi mai puţin pe latura intelectuală şi culturală.

În timpul Renaşterii - idealul concepea personalitatea ca un “homo universalis”, revenindu-se treptat la idealul grec.

TIPURI DE IDEAL EDUCAŢIONAL

În epoca modernă se impune idealul personalităţii eficiente într-o activitate productivă.

Idealul educaţional al şcolii româneşti (Legea învăţământului, 1995) constă în “dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.”