Alergarea de garduri Scurt istoric Probele de 100 si 110mg au aparut in Anglia in anul 1830 ca o similitudine a probei de 100y cu stinghii groase de lemn. In 1864, Oxford si Cambridge le-au trasnsformat in 120y (109,72m)-alergare cu 10 obstacole inalte de trei picioare si 6 inci (1,06m). In 1888, francezii au adaugat 28cm la distanta de 109,72m devenind 110mg. In 1896 s-a alergat proba doar cu 9 garduri. (se alerga cu saritura in ghemuit peste garduri). In 1895 s-a obtinut in tehnica probei revendicarea picioorului de remorca. Atletii erau descalificati daca ati 232h76c ngeau 3 garduri, regula fiind valabila pana in 1935. Alvin Kraenzlein (USA) a trecut pentru prima data gardurile cu 3 pasi in 1920 iar canadianul Earl Thomson a fost primul care a cizelat proba alergand sub 15 s. In 1935 a fost introdusa contragreutatea la baza gardului care a eliminat presiunea riscului de accidentari. Structura mecanismului de baza pentru alergarea de garduri cuprinde: 1. startul si lansarea de la start; 2. pasul peste gard este compus din: a)atacul gardului; b)trecerea peste gard; c)aterizarea dupa gard; 3. alergarea intre garduri; 4. finisul (sosirea). Alergarea intre garduri este alergarea de viteza in care succesiunea pasilor este intrerupta dupa un numar precizat de cicluri, de un pas caracteristic numit pasul peste gard. Probele sunt: 60mg, b, f, 80mg, f, 90mg, b, 100mg,f, 110mg, b, 300mg, b, f, 400mg f, b. Rezultatul obtinut depinde de viteza de deplasare pe plat si viteza de trecere a gardului. Factorii care determina performanta sunt: - timpul de reactie la start; - timpul accelerarii pana la primul gard; - timpul de trecere peste garduri; - timpul de parcurgere a celor 9 intervale dintre cele 10 garduri; - timpul alergarii de la ultimul gard la linia de sosire. Caracteristici ale tehnicii: - pasul peste gard ca faza de zbor este mai lung decat pasul alergator obisnuit; - cu cat viteza de alergare este mai mare, trecerea gardului si implicit faza totala de zbor se vor realiza mai eficient. Cerintele probei: - trecerea gardului sa fie realizat fara pierderea vitezei dobandite; - faza de zbor peste gard sa se desfasoare intr-un timp cat mai scurt; - corpul, bazinul atletului sa se ridice cat mai putin in faza de trecere peste gard, in raport cu nivelul normal din timpul alergarii pe plat; - aterizarea dupa gard sa se efectueze intr-o pozitie favorabila reluarii alergarii de viteza.
1. GEVAT, C., LARION, A., 2003, ,,Lectii de atletism", Edit. Ovidius University Press, Constanta 2. GEVAT, C., LARION, A., 2005, ,,Atletism- istoric, tehnic, didactic", Edit. Ovidius University Press, Constanta. 3. MIHAILESCU, L., 2001, Atletism in scoala, Edit. Universitatii din Pitesti, Pitesti. 4. TATU, T., PLOCON, E., 2003, Atletism, Edit. Fundatia Romania de maine.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).