Universul, in continua sa miscare si transformare, a necesitat un ansamblu de actiuni ce au pornit dintotdeauna, s-au complicat, dand nastere individualitatilor. Aceasta lupta permanenta n-a avut nevoie de exercitiu, deoarece selectia naturala si-a spus cuvantul. Omul, tinzand spre perfectiune cauta noi cai si mijloace care sa-i asigure o stacheta net superioara, care sa-l situeze deasupra tuturor. Pentru aceasta e necesar plusul de efort care sa-i dea calitate si finete, dar si permanenta capacitate de adaptare la noile situatii. Privim unduirea de val a frunzelor, mersul leganat al vietuitoarelor padurii si maretia tabloului ne incanta. Sunt gesturi firesti ce primesc la om plusul inteligentei care face posibila tendinta de perfectiune, dar, sa nu uitam totusi ca, perfectiunea incepe la om inca de la nastere si isi are ierarhia sa naturala, conjugata cu factorii ce concura la aceasta, din care omul in sine are un rol determinant. Din cele mai vechi timpuri, exercitiile fizice si jocurile au fost practicate de catre om cu scopul de a-si mentine sanatatea,vigoarea fizica si psihica. Educatia fizica a fost pretuita de pedagogi de renume ca: F. Rabelais, J.A. Comenius, J.J. Rousseau, J.H. Pestalozzi, care au recomandat miscarea, utilizarea factorilor naturali de calire a organismului copiilor pentru formarea unui corp sanatos. Dascalul care are in primire copiii, are nobila misiune de a face tot ce-i sta in putinta pentru a supraveghea si dirija tinuta fizica a elevilor sai. In ansamblul masurilor si posibilitatilor ce le are la dispozitie, educatia fizica, prin continut si metodologie coordoneaza prin miscare armonia structurii biologice. Alaturi de celelalte discipline din planul de invatamant, pe care le dinamizeaza si revitalizeaza, educatia fizica contribuie la integrarea socio-profesionala cat mai rapida a tineretului. In acest context, scoala, principal factor de educare si formare a tinerei generatii, traieste o serie de perfectionari menite sa-i sporeasca rolul formativ, sa o adapteze si mai mult la cerintele dezvoltarii societatii noastre. Educatia fizica a tinerei generatii constituie unul din elementele de baza a sistemului educational al copiilor. Ea contribuie la pregatirea unui tineret capabil, sanatos si puternic pentru a se integra in societatea moderna. Educatia fizica este o componenta a educatiei globale, care influienteaza prin continut sanatatea, cresterea si dezvoltarea corpului, dezvoltand motricitatea, procesele si fenomenele psihice si favorizand socializarea. Disciplina educatia fizica este o forma de educatie care valorifica miscarea pentru dezvoltarea corporala, comunicarea, formarea de deprinderi motrice si atitudini favorabile privind practicarea exercitiilor fizice atat in invaatamantul prescolar, primar, cat si pe tot parcursul vietii. Prin rolul sau formativ, educatia fizica isi pune amprenta asupra trasaturilor esentiale caracteriale si a dimensiunilor atitudinale. Prin continutul si modul de desfasurare, exercitiile fizice si sportul contribuie la formarea si stabilizarea acestora, cum ar fi: perseverenta, tenacitatea, simtul ordinii, dorinta de afirmare, precum si a unor atitudini pozitive fata de sine, colectivitate si opuse egoismului, individualismului, intolerantei, arogantei, dispretului fata de adversar prin fair-play-ul promovat de catre asemenea activitati. Educatia fizica si sportul reprezinta activitati de interes national, cu rol crescut in: intarirea sanatatii, dezvoltarea fizica armonioasa, dezvoltarea calitatilor motrice, intelectuale si morale ale intregului nostru popor si, in mod deosebit, a tinerei generatii. Integrata intr-o educatie generala cu profund caracter prospectiv, educatia fizica contribuie, prin continutul lui specific, la realizarea idealului educational si a celui social, de formare a unei personalitati care sa intruchipeze participantul competent si activ la rezolvarea problemelor societatii si la modelarea propriei persoanei. Educatia fizica isi aduce contributia si la dezvoltarea aptitudinilor. Se pot delimita in acest sens doua directii: - una care se refera la aportul adus in vederea consolidarii aptitudinilor generale ce se manifesta prin calitatile diverselor procese psihice implicate cum ar fi: rapiditatea gandirii, concentrarea atentiei, spiritul de observatie; - cealalta consta in actualizarea predispozitiilor naturale si formarea propriu-zisa a aptitudinilor psihomotorii. La varsta prescolara activitatile de educatie fizica si sport practicate regulat ajuta la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului copiilor, asigura un raport optim intre statura si greutate, favorizeaza constructia osoasa, permit o buna dezvoltare a inimii, plamanilor si muschilor. Pe langa activitatile obligatorii de educatie fizica, plimbarile, jocurile de miscare, drumetiile contribuie la intarirea sanatatii copiilor si sunt indispensabile in dezvoltarea lor fizica, armonioasa.
Bonchis, E.,COPILUL SI COPILARIA, Bucuresti, 2000; Cataneanu S., Cojocaru N., Alexandru Ghe., Banga J. ,"Metodica predarii educatiei fizice si sportului in ciclul primar" ,Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002; Grosu, Emilia, Invatarea motorie si performanta in sport, Editura GMI, Cluj-Napoca, 2001 MEC, Planul Cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar, Bucuresti, 1999 R.I.P., nr. 2, 3, Bucuresti, 2005
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
